Ura…
Văd din ce în ce mai multă ură în perioada asta. Italienii îi urăsc pe români, românii “români” îi urăsc pe românii rromi şi aşa mai departe. Explicaţiile pentru această ură sunt pe cât de simple, pe atât de crude: generalizarea, “spiritul de echipă” şi violenţa sunt mecanisme adânc implantate în natura umană.
Generalizarea e cea care ne învaţă că dacă un şarpe e veninos, trebuie să ne ferim de toţi, dar tot generalizarea e cea care îl poate face pe un italian să urască orice român după ce a fost jefuit de unul dintre ei.
“Spiritul de echipă” ajută o “echipă” (clan, trib, popor etc.) să fie unită şi îi dă putere în situaţii grele. Tot spiritul de echipă a dus la războaie civile absurde şi este destul de vizibil în Italia în ultima vreme.
Violenţa era esenţială în supravieţuire pentru strămoşii noştri, şi încă mai este un mijloc la îndemâna celor lipsiţi de alte mijloace de supravieţuire din ziua de azi. Tot violenţa e folosită ca mijloc de răzbunare pentru orice e considerat nedreptate (indiferent de cât de subiectivă e judecata) şi a dus recent la execuţii şi atacuri asupra unor oameni nevinovaţi.
Explicaţii se mai pot găsi, dar concluzia pentru mine e una: hai să avem grijă pe cine urâm şi de ce, xenofobia şi rasismul sunt mult mai aproape decât credem!
November 15th, 2007 at 8:46 pm
Imi place cum ai punctat cele 3 explicatii care duc deseori la lucruri destul de neplacute (razboaie, violenta, ura, prejudecati).
Cele 3 subiecte insa ii si ajuta pe lideri sa “conduca turma”, sa influenteze masele. Nasol e ca nu toti liderii sunt etici. Referindu-ne la situatia din italia: acolo liderii grupului ori nu stiu sa foloseasca aceste “unelte” de influentare a maselor, ori permit asta cu buna intentie, ori sunt la randul lor xenofobi, ii urasc pe romani, si sunt un grup destul de mare.
Sper sa nu fie ultima varianta.