Și eu care credeam că Google a început să ruginească…
Prezentarea e cam lunguță, deocamdată am văzut doar părți din ea, dar din câte am văzut până acuma, chestia asta ar putea revoluționa total felul în care comunicăm și colaborăm pe web…
httpv://www.youtube.com/watch?v=v_UyVmITiYQ
Oare ăsta să fie un fel de Google plus Wikipedia pe steroizi, ca să folosesc o exprimare care mi-a rămas în minte de prin facultate?
Nu știu, urmează să vedem. Deocamdată e o mică demonstrație că Google nu are chiar toate răspunsurile. Cel puțin nu întotdeauna în primele 3 pagini de rezultate 
Uite ce zic ei că știu:
A few things to try:
Eu am întrebat cât face 200$ în Euro și a știut să-mi răspundă. Așa că am să-l țin la îndemână…
Uite așa trebuia să fie la școală!
Oxygen from Christopher Hendryx on Vimeo.
Dacă nu știați deja, Suedia e o țară în care moda e tot timpul la modă. În general toată lumea e care mai de care mai elegantă sau trendy, sau cum s-o mai fi spunând.
Anul ăsta, moda va fi fără fustă. Ciorapi și cu un tricou mai lunguț ajunge, nu?
Deci fetelor, fiți pe fază!
Am fost azi la pescuit. Prima oară când pescuiesc pe ocean.
Primele 4 ore nu am prins absolut nimic, și mi-am adus aminte de când am fost cu Liviu si Estela la pescuit pe lângă București, și nu am prins niciunul nimic și Liviu era cam frustrat.
Ultima jumătate de oră am început și eu să prind câte ceva, și mi-am adus aminte de atunci când am mers cu ai mei la pescuit și am găsit un loc mai special unde prindeam pește după pește și am prins vreo 10 kg.
Îmi place la pescuit…
…Prima poză e cu un pește de care speram să prind. Poza a doua e cu un pește de care am prins (am prins doi în total, amândoi prea mici ca să îi pot păstra).
Sunt de-acuma vreo doi ani jumate de când sunt prin țări străine. Vorbesc engleză mai tot timpul, și cunosc multe persoane (mai ales printre designeri) care mă cunosc doar în varianta englezească.
Deși îmi place să scriu în română și mă face cumva să mă simt mai aproape de casă, cred că a cam venit timpul (a venit demult) să încep să scriu și în engleză câte ceva. Am făcut un blog nou pentru asta, ca să nu amestec brânza cu magiunul, și am să scriu acolo cam aproape tot ce ține de design. Restul în continuare aici. Și probabil am să anunț și aici cumva când scriu ceva acolo.
Primul articol de acolo e despre un proiect pe care tocmai l-am terminat (sau de-abia l-am început, depinde). Se cheamă SocioSwitch.
Weekendul trecut am dat din întâmplare peste un protest anti-Israel care se întâmpla pe aici prin Malmö. Am făcut niște poze, pentru cei interesați.
P.S. A, era să uit să spun: partea cea mai interesantă pentru mine a fost să văd multe steaguri roșii cu Partidul Comunist Suedez. Pe mine personal mă cam sperie un pic când văd din astea, ca să fiu sincer. Dar bănuiesc (sper) că la ei definiția de Partid Comunist e puțin diferită decât la noi…
Există un lucru despre care blogerii și cititorii par să aibă concepții total diferite: comentariile. Țin minte asta de pe vremea când mai scriam și eu pe aici, și recent mi-a fost confirmat de persoane cu care am mai discutat.
Deci hai să facem lucrurile clare. Dragi cititori, comentariile sunt ca drogurile pentru blogeri: când le primesc, sunt în al nouălea cer, când nu, intră în depresie. Când un blogger vede ceva comentarii adunate la un post, deja parcă îi vin idei pentru următorul și abia așteaptă să îl scrie. Când vede 0 comentarii în fiecare zi, probabil începe să se întrebe dacă nu cumva are treburi mai bune de făcut. Nu, o linie pe chat sau un mail în care scrieți ce mult v-a plăcut ultimul articol nu e același lucru. E frumos, și arată că măcar vă pasă și de autor, dar nu e același lucru.
Acuma, dacă nu vă place ce scrie cineva, bineînțeles că puteți să nu lăsați nimic, ba mai mult, e indicat să nu citiți nici articolul următor, pentru că e probabil o pierdere de timp și pentru voi și pentru el. Sau, dacă vă e prieten și știți că poate mai bine, un comentariu negativ e de 10 ori mai apreciat decât niciun comentariu.
Dar dacă ce ați citit are în vreun orișicare fel relevanță pentru viața voastră, sau v-a făcut să zâmbiți, sau v-a pus pe gânduri, probabil ar fi frumos să lăsați acolo un semn de recunoștință. Pentru că dacă nu lăsați, s-ar putea să nu mai existe un următor articol.
Recent am reuşit să găsesc nişte timp să mă ocup de un proiect (de voluntariat) mai vechi.
Alanon România este pasul următor după Alanon Iaşi, pe care îl făcusem acu 1-2 ani (şi care, aşa urât cum îl vedeţi, are rezultatele lui).
Dacă ştiţi pe cineva care are nevoie, puteţi să daţi linkul
Intre timp, cu asta ma mai ocup:
Daca va simtiti norocosi, puteti sa dati un telefon pe skype la lucky.stories
Pentru găzduire web de la oameni cu bun simț, recomand
