Locul gunoaielor: la coşul de gunoi
Tocmai am venit de la munte (Buşteni), unde am fost cu Simona şi prietenii ei din Germania. Aventuri peste aventuri (şi plăcute şi neplăcute), cort, drumeţii, peisaje adevărate.
În ansamblu eu sunt convins că le-a plăcut nemţilor, dar au avut totuşi o mare nelămurire (printre altele mai mici): “Peisajele aici în munţi sunt superbe. Dar nu înţeleg: de ce sunt atâtea gunoaie peste tot?”
Ce-aş fi putut să răspund? Că suntem atât de idioţi încât dăm singuri cu piciorul la puţinele şanse de turism pe care le avem? Că avem atât de puţin respect pentru noi ca oameni şi pentru noi ca popor încât ne place să facem o cocină din ţara în care trăim? Că aşteptăm, ca oile, ca altcineva să facă lucrurile să meargă, fără să ne dăm seama că primul loc unde trebuie să schimbăm ceva e la fiecare dintre noi?
I-am răspuns, sper eu, ceva mai aproape de adevăr:
suntem pur şi simplu needucaţi. Nu zic, suntem băieţi deştepţi; ingineri meseriaşi, programatori extraordinari, căpşunari sârguincioşi şi toate alea…Ştim matematică, fizică, geografie, istorie şi multe altele mai mult ca oricine. Dar habar n-avem să aruncăm o nenorocită de hârtie la coşul de gunoi…
Şi eu unul m-am săturat să merg cu câte un nene pe tren care ţine predici despre cât de bun era sistemul de învăţământ înainte şi cât de leneşi sunt tinerii din ziua de azi…Şi 2 minute mai târziu aruncă, sigur pe el, pachetul de ţigări gol pe geam…
Da, sistemul de învăţământ actual e prost. Nu pentru că ar fi proşti sau leneşi tinerii. Ci pentru că sistemul ne învaţă de toate, numai cum să ne purtăm pe stradă şi cum să ne descurcăm în viaţă nu ne învaţă.
“A, păi cei şapte ani de acasă ne învaţă cum să ne purtăm”. Mda, hai să fim serioşi! Părinţii noştri au fost părinţi buni, dar au trăit totuşi în comunism. Poate nu toţi ştiu în detaliu cum ar trebui să stea lucrurile. Ca să nu mai spunem că părinţii vremurilor moderne sunt la muncă în străinătate…De unde timp pentru educaţie?
Eu cred că totul depinde de noi. Vrem o ţară mai bună? Hai să începem cu o hârtie aruncată la coş. Apoi mai vedem noi.
Ţi-a plăcut articolul? Aici îl poţi vota pe Blogoree.
August 30th, 2006 at 8:50 am
Am fost si eu pe munte saptamana trecuta si… dezastru. Problema e ca in zona respectiva existau un fel de cosuri de gunoi, si macar o parte din turisti incercasera sa arunce ambalajele acolo, dar cosurile nu mai fusesera golite de saptamani/luni, asa ca tot pe jos ajunsesera toate mizeriile… Deci trebuie sa fie o combinatie de bun simt + ajutor din partea autoritatilor, ca altfel nu prea se poate.
August 30th, 2006 at 9:22 am
Da, si asta e drept. Unde sunt cosuri mai trebuie si ridicate…
Oricum, din punctul meu de vedere, cosurile, desi foarte necesare in rest, nici n-ar trebui sa existe pe munte. Cel putin nu pe trasee. Cel mult pe la cabane si puncte intermediare. Oricine ar trebui sa stie sa isi tina gunoaiele pana la primul cos de gunoi, oriunde ar fi el.
August 31st, 2006 at 5:47 pm
Din pacate realitatea nu poate fi schimbata peste noapte, totul se trage de la educatie; personal ma supar cand vad cum oamenii arunga o hartie la 7 metri de un tomberon, ce te costa sa arunci la 7 metri distanta, intru recipient special conceput pentru gunoaie? Totul depinde de educatie si de mentalitate omului.
January 4th, 2007 at 9:08 pm
Merg si eu cu trenul pe ruta Iasi-Timisoara. Aproape de Timisoara vad cum un nene iese din compartimentul vecin, cu pumnii plini de gunoaie si arunca pe geam.
Incepusem sa ma enervez, nefiind prea hotarata ce sa fac, cand il mai vad odata facand aceeasi treaba. N-am mai rezistat si l-am intrebat de ce arunca gunoiul pe geam si sa vezi mirare ce raspunsuri primesc:
- pai sa las in tren mizeria?
- pai unde sa arunc?(i-am zis sa le puna la gunoi)…..a!!!…. in gara!!!
- de ce nu scrie pe bilet sa nu aruncam mizeria, asa cum scrie sa nu fumam? ….(dupa discutie am vazut semnul reprezentand “nu aruncati” de deasupra geamului)
Acu spuneti si voi..:) Am ramas gura casca, nestiind daca sa rad sau sa plang… Nu-mi venea sa cred ca omul chiar asteapta raspunsuri…
January 4th, 2007 at 10:27 pm
Cred ca poti si sa razi si sa plangi…Oricum, eu unul ma bucur ca i-ai spus. Mai stii, poate i se aprinde o luminita pana la urma..
January 8th, 2007 at 4:14 pm
Pai m-am gandit ca poate e si asta o solutie. Daca toata lumea ar spune, poate la un moment dat o sa li se faca rusine….macar la o parte.
Mai nasol e ca la un moment dat s-ar putea sa se ia vreo unul de tine…si atunci te lecuiesti (ex: maica-mea)