Despre viaţă şi interacţiune

Unii dintre voi sunt curioşi să afle mai multe despre cum e în Finlanda, am înţeles. Eu am stat un pic în cumpănă, dar am hotărât să mai scriu câte ceva şi despre asta, dacă sunteţi aşa curioşi…

…Dacă nu sunteţi curioşi, puteţi să săriţi articolele cu Finlanda. O să fie uşor de sărit, pentru că am să le pun titluri clare, aşa cum e şi cel de mai sus.

Ok, să începem.

Mâncarea – ca din UE

În principiu mâncarea e cam cum mă aşteptam: scumpă, arătoasă, dar..cu ceva lipsuri. Printre care gustul, de cele mai multe ori. Roşiile nu au gustul de acasă, caşcavalul pur şi simplu nu e bun, mălaiul e greu de găsit şi numai mămăligă nu faci cu el. Am găsit brânză de vaci, în schimb. Nu în Alexandru la o bunicuţă cu 8LEI kilul, ci în SMarket, la cutii de 200g şi 1% grăsime, cu vreo 1,5E bucata. Oricum, de bună e foarte bună, deci…

Cu fructele ne descurcăm bine. În general sunt scumpe, dar găseşti şi mai ieftine dacă eşti pe fază. Partea bună e că măcar sunt scumpe tot timpul: vară-iarnă, le găseşti la acelaşi preţ. Şi de permis ţi le permiţi (cu salariul de aici, bineînţeles).

Ok, să trecem la părţile interesante: am dat aici în Finlanda peste unele concepte care pe noi ne-au bulversat total:

1. Laptele fără lactoză – sau laptele fără lapte, cum îi mai spunem noi. Cică unele persoane de pe aici ar fi având o..alergie la lactoză, care le face stomacul să o cam ia razna când consumă acest aliment. Aşa că s-a găsit soluţia: “Ce-ar fi să scoatem laptele (lactoza, pardon) din lapte?” trebuie să fi gândit cineva inteligent cândva. Şi se pare că a funcţionat, pentru că sunt persoane care chiar consumă apa asta chioară. Am încercat şi eu la un momentdat în lipsă de altceva, şi stomacul meu doritor de lactoză chiar că a luat-o razna…În sfârşit, până la urmă n-am ştiut ce să mai înţeleg şi am renunţat de tot la lapte. Cu lactoză, fără lactoză..nu se compară cu cel de acasă.
2. Sarea cu 60% sare. Pe la început ne miram noi de ce întotdeauna ne iese nesărată mâncarea. Şi tot turnam sare, şi tot degeaba. Am aflat secretul când ne-am uitat la compoziţia sării. 60% NaCl, şi câte câteva % din alte chestii. Interesant.

Mâncăruri tradiţionale finlandeze

Primul răspuns primit la întrebarea asta a fost “pizza” . La fel şi al doilea, şi al treilea…Dacă stai şi te gândeşti, nu e chiar aşa ciudat totuşi…Finlandezii muncesc mai tot timpul, aşa că nu au sau nu îşi fac timp să facă mâncare. Îşi cumpără de-a gata din magazin sau mănâncă în oraş.
Bine, sunt şi nişte chestii specifice pe aici, şi chiar interesante. Pâinea de secară e probabil cea mai importantă (un fel de biscuiţi mai mult pe post de pâine). Nouă ne-a plăcut.

Am mai mâncat şi friptură de ren, şi mai este mult somon pe aici. Şi cam atât, cred. A, ba nu: dulciurile sunt în general foarte bune şi foarte căutate.

Gata
Deci, cam asta e cu mâncarea. Dacă ai bani (şi în general cam ai), poţi să mănănci destul de bine pe aici. Doar că sunt unele lucruri care nu le mai găseşti nicăieri ca acasă…

This entry was posted on Thursday, November 2nd, 2006 at 10:13 pm and is filed under Finlanda. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.