Despre viaţă şi interacţiune

Am o idee de proiect. Se cheamă România de mâine. Nu pot să-l fac singur, e nevoie de ajutor.

Dacă aveţi timp, citiţi-l, vedeţi dacă vă place. Dacă vă place, hai să găsim soluţii să fie realizat. Orice sugestie e binevenită. Dacă nu vă place, spuneţi-mi, şi îmi văd de ale mele.

Iniţiative asemănătoare pe care le ştiu:

http://romaniaideala.wordpress.com

Ideea principală a fost cam aceeaşi, realizarea puţin diferită. De ce nu a mers, nu ştiu (cel mult intuiesc). Poate ştiu autorii, şi învăţăm din experienţa lor.

100 intrebari

Din punctul meu de vedere, o idee excelentă şi un proiect reuşit. Nu ştiu sigur dacă reuşit 100%. Din nou, mi-ar plăcea să aud de la autori.

Goodandbad

O idee foarte bună, dar diferită de cea de aici (în primul rând pentru că se concentrează la prezent şi nu la viitor). Un proiect extrem de reuşit.

Alte proiecte poate ştiţi voi…

Aştept comentarii!

P.S. Scuze pentru formatul proprietar (ppt) al prezentării. Acum prezentarea se poate citi şi pe SlideShare.

Acasă în Iaşi, pe Independenţei, e o trecere de pietoni. E o trecere mai specială: pietonii trec, şoferii claxonează.

De ce claxonează şoferii? ne întrebăm. Păi pentru ei, trecerea nu mai există. Indicatoarele sunt scoase, trecerea e mutată mai încolo. Atunci…de ce trec pietonii? Ce e în mintea lor?!

Păi nu ştiu, uitaţi-vă şi voi în poză şi spuneţi: e trecere sau nu e trecere? Eu aş spune că este. Şi aşa ar spune şi bieţii oameni care încearcă să treacă strada pe acolo (cam câte un om la 2 minute,aşa), şi primesc claxoane iritate de la şoferi, enervaţi că “ăştia tot n-au învăţat”.

Ce s-a întâmplat de fapt? Păi simplu: cine a mutat trecerea mai încolo, s-a gândit că un indicator de 20 pe 50 de centimetri amplasat la 20 de metri de pieton în direcţia în care acesta priveşte (direcţia trecerii străzii) e suficient să anuleze semnalul clar de trecere de pietoni transmis de zebra de zeci de metri pătraţi vopsită pe şosea.

Greşit!

Stimaţi domni responsabili de această schimbare, oricine aţi fi, soluţia era evidentă şi obligatorie: daţi cu smoală pe zebră! Vopsiţi-o în gri, anulaţi-o, daţi cu diluant în vopsea! Ceva în genul ăsta, aţi prins ideea…Şi nu mai puneţi în pericol viaţa a zeci de oameni zilnic, şi nu mai încurcaţi circulaţia şi enervaţi şoferii şi pietonii, şi nu mai trimiteţi agenţi de circulaţie doar ca să stea să dirijeze o trecere de pietoni care nu mai există…

Design for the other 90% este o expoziţie de produse inovative dedicate “lumii a 3-a”, mai exact celor 90% din populaţia Globului pentru care electricitatea, apa şi Internetul nu sunt ceva chiar atât de banal.

Unele dintre proiecte sunt de-a dreptul impresionante (în special prin simplitate şi creativitatea în utilizarea resurselor minime disponibile).

Multe dintre proiecte au plecat de la problema rezervelor de apă extrem de limitate disponibile în unele părţi ale lumii (în special Africa, dar nu numai). Probabil unele dintre aceste produse/proiecte/idei ne-ar fi prins bine şi nouă vara asta…Oricum, nu e prea târziu să aruncăm o privire. La anul am putea avea nevoie şi mai mare de ele…

Good and Bad World e noul sit “cu bine şi rău” lansat de Mihai Drăgan.

Ce îmi place:

Situl e simplu şi curat, bine organizat vizual şi plăcut (cel puţin din ce am văzut până acum). Şi îşi face treaba: permite userilor să îşi dea cu părerea despre diverse ţări, fără prea mult efort.

Pentru a scrie comentarii trebuie să ai cont, dar pentru a aproba sau dezaproba părerea cuiva e destul să apeşi un link. O idee bună, care permite userului grăbit să aibă o părere fără prea mult efort. Userii mai frecvenţi, în schimb, sunt răsplătiţi prin notorietate (un rank bazat pe numărul de comentarii şi gradul lor de aprobare).

Mi se pare interesantă abordarea din secţiune de înregistrare. Denumirile câmpurilor sunt scrise doar în ele însele. Arată “proaspăt”. Abordarea îmi pare un pic riscantă pe partea de utilizabilitate totuşi, dar sper să nu aibă probleme din cauza asta.

Ce nu prea îmi place:

Formularea “All the fields are mandatory” de pe pagina de înregistrare. Aş fi formulat “All the fields are required”, sau “All the fields are required for registration”, pentru că userul nu poate fi obligat la nimic, până la urma urmei. Şi parcă prea sună a armată “mandatory”. De asemenea, nu am mai înţeles de ce câmpul “website” e obligatoriu; Şi mesajele de eroare ar putea fi reformulate un pic ..:)

În rest, am mai observat ceva greşeli de engleză în secţiunea About. Scad din imaginea de profesionalism câştigată de tot restul sitului. Dar bănuiesc că vor fi corectate în curând.

A, încă ceva. Eu am încercat de vreo 2 ori să dau click pe Dispute. Văd două motive posibile: 1. imaginea folosită poate duce cu gândul la un buton; 2. “Dispute”, pe lângă substantiv, mai e şi verb, şi înseamnă a disputa. Verbele în general sunt folosite eficient pentru a marca butoane, pentru că denotă acţiuni. Probabil un alt substantiv, care să nu poată fi interpretat şi ca verb, ar fi rezolvat problema pentru mine. Dar mă întreb dacă şi alţii au avut aceeaşi inconvenienţă..

Cam atât. Multă baftă proiectului, şi la mai multe pe la noi!

“Serile culturale” sunt evenimente organizate cu ajutorul Aiesec, în care un reprezentant al ţării respective îsi prezintă ţara unui oarecare număr de invitaţi (studenţi / tineri din ţări diferite, în general), aşa cum ştie el/ea mai bine. Pe 24 Mai a venit şi rândul nostru (Loredana şi cu mine), şi am pregătit cam aşa:

Masa tradiţională

Cu mâncarea am avut noroc. Lucian Pârvulescu (prieten mai vechi, lucrează la Ambasadă acuma) ne-a dat ideea, am mers mai departe pe fir la AROFI, şi am ajuns la doamna Elena Hutcic, o doamnă stabilită în Finlanda de mult timp, care lucrează acum ca bucătăreasă. Dumneaei ne-a făcut sarmale şi poale-n brâu ca la mama acasă, şi ne-a făcut şi economie serioasă la bani (ca să nu spun că a mai pus şi de la ea..).

De la Ambasadă şi de la AROFI am mai căpătat şi diverse vase şi ştergare tradiţionale, cu care am reuşit să facem şi partea de “prezentare” a mâncării, aşa cum se vede in imagine.

Prezentarea Powerpoint

Prezentarea am făcut-o din perspectivă proprie şi personală, nu a cuprins foarte multe informaţii şi nu i-a purtat pe oaspeţi prin toate locurile sau experienţele româneşti posibile. Dar oricum, aşa cum a fost, se pare că a fost apreciată.

După ce am terminat prezentarea, am pus şi nişte reclame cu România (Ursus + Simply Surprising).

Panoul cu fotografii

Panoul cu fotografii a fost un experiment, pornit de la conceptul de “mood board”, folosit de unii designeri pentru inspiraţie pe parcursul proiectelor. Am folosit mai multe fotografii, câteva reuşite (mulţumirile la urmă ) şi restul ale mele , şi diverse fraze şi “cuvinte cheie” care am crezut noi că reprezintă România mai bine, listate şi decupate.

Panoul interactiv

Ideea în spatele panoului interactiv a fost simplă: păstrarea simplităţii prezentării Powerpoint (şi evitarea plictiselii) şi mutarea informaţiilor diverse şi frânturilor de România într-un loc unde să poată fi accesate doar de cei interesaţi. Bineînţeles, nu aveam bani sau timp de soluţii IT pentru acest panou. Am folosit pliculeţe mici, lipite de perete. Fiecare pliculeţ avea un bileţel, fiecare bileţel avea o bucăţică de România (bancurile cu Bulă cred că au fost cele mai apreciate, deşi unii au fost interesaţi şi de situaţia politică din ultima vreme de la noi). Fiecare participant putea să ia un bileţel, să îl citească şi să îl pună la loc. Aşa click cu pop-up mai rar, nu?

Unul dintre plicuri trebuia să conţină proverbe româneşti, dar la ideea foarte bună a Loredanei, am pus proverbele scrise mari, pe perete, printre plicuri, şi am mai dat puţină culoare panoului.

Rezultate

Cam asta a fost. Se putea şi mai bine (până la urmă partea cea mai puţin apreciată a fost cantitatea de informaţii), dar se putea şi mai rău.

Au fost în jur de 35 de oameni, mâncarea a fost foarte apreciată şi impresia generală după eveniment a fost bună.

Bugetul a fost de 50E (sala şi proiectorul asigurate), dar am mai pus şi noi puţin de la noi.

Am avut şi formulare de feedback, aşa că aici sunt notele:

9,5 I had a good time at this event

7,5 I am satisfied with the amount of information I got

9,75 I am satisfied with the way the event was organized

8,6 I think Romania was presented in a realistic way

9,4 I have a good impression of Romania

9,3 I would like to visit Romania if I had the chance

Avem şi poze de la eveniment şi am urcat şi prezentarea, pentru cei interesaţi.

Mulţumiri

Pe lângă mulţumirile scrise în prezentare (Ambasada Romaniei in Finlanda, AROFI şi doamna Elena), le mulţumim fotografilor Vlad Eftenie, George Enache, Milea Claudiu Fabian, Barbu Fodor şi Mihai Dragan pentru fotografiile deosebite cu sau despre frânturi din Romania pe care le-au reuşit.

Mihai Dragan a lansat recent proiectul Romania Good and Bad. Ideea e bună, realizarea pe măsură, situl are deja rezultate.

Enjoy!

Mai primesc anunţuri cu joburi din când în când de la eJobs. De obicei nu le citesc, pentru că nici nu sunt în ţară momentan şi am şi un job destul de mulţumitor, aş zice eu. De data asta am aruncat o privire. Unul din “joburi” mi-a atras atenţia în mod deosebit…

Citez:

“Cautam persoane care sa aiba cunostinte avansate de liba engleza si acestea sunt rugate sa ataseze in emailul pe care il vor trimite cu articolul de proba si C.V.-ul lor adresa de email o_adresa_careia_nu_s_nebun_sa_i_fac_reclama@gmail.com. Va rugam ca articolul sa fie original si sa nu incercati sa copiati fraze din alte articole. Puteti decat sa va inspirati din documentatia data dar sa nu copiati. Putem foarte usor sa identificam articolele copiate asa ca nu are rost sa irosim si timpul nostru si pe al vostru.
Articolul trebuie sa fie de aproximativ o pagina scrisa cu 10 pe care v-om oferii 10 RON.

[...]Articolul scris de tine va aparea sub un nume pe care nu ti-l pot spune, deci odata ce mi l-ai dat mie renunti la drepturile de autor asupra lui. Nu vreau sa primesc intrebari de genul “Tu ce faci cu articolele, unde vor aparea,..etc”.

[...]La inceput pt ca tu sa ai incredere si sa iti dai seama ca vorbesc serios iti voi trimite banii dupa fiecare articol si dupa ce te vei convinge ca totul e ok v-om stabili impreuna un nr de articole dupa care vrei sa primesti bani constatnt.”

Deci, ne băgăm la scris articole? Trebuie “decât” să fie scrise în “liba engleză” şi să nu fie copiate. Şi să fie originale. Şi să nu vă băgaţi dacă nu ştiţi engleză foarte bine; le verifică cineva care nu ştie bine nici română…Şi dacă suntem băieţi serioşi ne “v-or” da 10Lei pe articol. În câţiva zeci de ani ne îmbogaţim…

La treabă!

Ţi-a plăcut articolul? Aici îl poţi vota pe Blogoree.

Joi participăm la un Global Village organizat de AIESEC HY. Pentru cei care nu ştiu, Global Village e o petrecere în care oameni din mai multe ţări pregătesc mâncare şi băutură tradiţională, ca toţi ceilalţi să poată degusta etc. Evenimentele de genul ăsta sunt destul de rare şi destul de importante în programul AIESEC. (sau cel puţin în al meu, pentru că nu pierd nici o ocazie de a degusta orice mâncăruri, exotice au ba).

În sfârşit, revenim la ale noastre. Cu ocazia evenimentului, la care vom participa cu o mămăliguţă cu brânză şi smântână şi nişte salată boeuf şi mai vedem noi ce, ne-am gândit că ar fi frumos să avem un steag de-al nostru, aşa că am dat mail la ambasadă. Am dat mail aseară, azi dimineaţă am primis răspuns, la 4:15 eram la ambasadă. Steagul nou-nouţ era pregătit, am povestit un pic despre ce e vorba şi ne-am ales şi cu sprijin moral şi cu 20E de cheltuit cu mâncarea, deşi venisem doar pentru steag…

Da, asta e tot… Plictisitor, nu? La urma urmei, era destul de normal să se întâmple aşa, ăsta e rolul unei ambasade. Da, era normal, dar sunt atâtea lucruri normale pe care nu le avem…că m-am gândit că cel puţin ăsta merită menţionat.

Numele doamnei/domnişoarei care m-a primit şi era foarte interesată/entuziasmată de eveniment este Ruxandra Stănescu, dar sunt convins că sunt şi alte persoane la fel de bine intenţionate la ambasada noastră din Helsinki…

Tocmai am venit de la munte (Buşteni), unde am fost cu Simona şi prietenii ei din Germania. Aventuri peste aventuri (şi plăcute şi neplăcute), cort, drumeţii, peisaje adevărate.

În ansamblu eu sunt convins că le-a plăcut nemţilor, dar au avut totuşi o mare nelămurire (printre altele mai mici): “Peisajele aici în munţi sunt superbe. Dar nu înţeleg: de ce sunt atâtea gunoaie peste tot?”

Ce-aş fi putut să răspund? Că suntem atât de idioţi încât dăm singuri cu piciorul la puţinele şanse de turism pe care le avem? Că avem atât de puţin respect pentru noi ca oameni şi pentru noi ca popor încât ne place să facem o cocină din ţara în care trăim? Că aşteptăm, ca oile, ca altcineva să facă lucrurile să meargă, fără să ne dăm seama că primul loc unde trebuie să schimbăm ceva e la fiecare dintre noi?
I-am răspuns, sper eu, ceva mai aproape de adevăr:
suntem pur şi simplu needucaţi. Nu zic, suntem băieţi deştepţi; ingineri meseriaşi, programatori extraordinari, căpşunari sârguincioşi şi toate alea…Ştim matematică, fizică, geografie, istorie şi multe altele mai mult ca oricine. Dar habar n-avem să aruncăm o nenorocită de hârtie la coşul de gunoi…

Şi eu unul m-am săturat să merg cu câte un nene pe tren care ţine predici despre cât de bun era sistemul de învăţământ înainte şi cât de leneşi sunt tinerii din ziua de azi…Şi 2 minute mai târziu aruncă, sigur pe el, pachetul de ţigări gol pe geam…

Da, sistemul de învăţământ actual e prost. Nu pentru că ar fi proşti sau leneşi tinerii. Ci pentru că sistemul ne învaţă de toate, numai cum să ne purtăm pe stradă şi cum să ne descurcăm în viaţă nu ne învaţă.

“A, păi cei şapte ani de acasă ne învaţă cum să ne purtăm”. Mda, hai să fim serioşi! Părinţii noştri au fost părinţi buni, dar au trăit totuşi în comunism. Poate nu toţi ştiu în detaliu cum ar trebui să stea lucrurile. Ca să nu mai spunem că părinţii vremurilor moderne sunt la muncă în străinătate…De unde timp pentru educaţie?

Eu cred că totul depinde de noi. Vrem o ţară mai bună? Hai să începem cu o hârtie aruncată la coş. Apoi mai vedem noi.

Ţi-a plăcut articolul? Aici îl poţi vota pe Blogoree.

Serios? Asta e tot? Trânteşti nişte ghilimele pe cutie şi colorant în produs şi ai făcut “somon” din peşte oceanic? I-auzi ce chestie!

Păi în cazul ăsta vreau să vă informez că situl meu e, printre altele, “portal internet”. Doar are linkuri, nu? A, şi are şi “motor de căutare semantic” integrat pe deasupra. Pe bune, apăsaţi CTRL+F şi-o să vedeţi!

Acuma cât e glumă-i panaramă, dar chiar e voie aşa? ANPC-ul oare nu zice nimic? Sau cei care ştiu reguli de branding, poate? Adi? Anyone?