Despre viaţă şi interacţiune

Vară, lac, saună, summer cottage, natură. Ăsta e pe scurt farmecul Finlandei, și îți trebuie ceva timp până să începi să îl înțelegi, să îl apreciezi, și să ai parte de el.
La aproape 4 ani de când am ajuns aici, e prima oară când petrecem sărbătoarea de Juhannus (“midsummer”) în stil finlandez autentic, împreună cu finlandezi autentici – și a fost probabil unul din cele mai faine weekenduri petrecute până acum aici. Kayak și niște peisaje superbe, saună, bere și înotat în lac, mers în pădure la cules de fragi și mure (și ciuperci), pescuit la știucă, și multe feluri de mâncare excelentă, cu ingrediente proaspete, prinse sau culese de prin împrejurimi: cam asta a fost rețeta de Juhannus pentru anul ăsta.
Așadar, dragi turiști care ajungeți prin Finlanda, sper să nu fiți prea dezamăgiți de obiectivele turistice de prin Helsinki și împrejurimi…Adevărata experiență finlandeză începe, cu anumite excepții, tocmai la ieșirea din oraș.

PS. Dacă vreți mai multe poze, vizitați albumul întreg pe Picasa.

Ok, cred ca de-acuma ar fi cazul sa vă zic totuşi şi în ce a constat proiectul meu.

Cred că cea mai bună explicaţie o găsiţi în posterul proiectului. Posterul pentru România e pe pagina 8.

Şi aici şi un mic citat din cerinţele proiectului, cu ideea de bază:

Your final design of an interactive digital artifact should reflect typical elements of a specific local culture (your culture).

Şi dacă tot suntem la citate, un citat din descrierea finală a expoziţiei:

 The result showed in this exhibition is fourteen everyday digital artifacts reflecting social values and habits in ten cultures around the world.

Aşadar, plicul pe care l-aţi văzut ar fi un prototip pentru conceptul spus în poster. Omul practic trebuie să învârtă la un buton ca să introducă o sumă (suma pe care se gândeşte să o dea), şi nişte beculeţe pe-acolo îi dau de înţeles cam pe unde se situează în ierarhia de sume vehiculate la nunta respectivă – aşa omul dacă nu ştie sigur cât să dea, se mai orientează cât de cât în funcţie de alţii, fără să trebuiască să întrebe în stânga şi în dreapta. Normal, pentru ca treaba să meargă, nunta ar trebui să fie dotată cu jucării din astea pentru fiecare invitat.

Cam ăsta e conceptul, şi aştept păreri şi de la români, pentru că din astea nu am prea multe (eu am părerea mea formată, Lore şi Adi la fel, dar cam atât despre de-ai noştri) .

Pentru expoziţie am încercat să creez cât de cât experienţa unei nunţi de la noi pentru vizitatori, şi cam cum ar fi să folosească jucărica la o astfel de nuntă. Am avut destul de treabă cu nenea Flash pentru asta (am început să ne înţelegem mai bine între timp), dar până la urma urmelor a ieşit acolo un joculeţ care se joacă din plic şi se manifestă şi pe ecran. Unii chiar îl găsesc distractiv, mai ales după ce am mai scăpat de problemele de usability pe care le-am găsit între timp.

Ok, ajunge cu taclalele.

Aici e un filmuleţ cu jucăria mai de aproape:

httpv://www.youtube.com/watch?v=XZaVDi4iZOU

Apoi mai jos e Matias jucându-se cu Wedding Bidder-ul: ( Matias e “maestrul în lemn” al şcolii, autorul moral al plicului de lemn în sine – tot ce făceam eu era după instrucţiunile lui – doar nu credeaţi că l-am făcut de capul meu?!)

httpv://www.youtube.com/watch?v=GJPHD5V4kCw

Şi apoi o vedere de ansamblu a expoziţiei, într-un “filmuleţ din poze” făcut de un coleg de al meu.

Pentru cei interesaţi, pun şi celelalte două concepte pe care le-am propus pentru proiectul ăsta – mi-ar plăcea să aud păreri şi despre astea, dacă aveţi un minut să vă uitaţi:

Gata, în sfârşit! Mulţumiri din suflet tuturor celor care au ajutat, şi în special celor care au completat formularele:

Uite-aşa am trăit şi o iarnă în Finlanda.

A început destul de cald (în Decembrie nu a nins mai deloc), şi am fost tentat să cred că am să scap ieftin. Dar nu a fost chiar aşa.

Deşi, din ce am înţeles, a fost totuşi o iarna mai blândă decât în alţi ani, tot am gustat din tot tacâmul.

Am avut şi temperaturi de -20C, am avut şi vânt, am avut şi umiditate 90%.

Am înţeles şi eu ce mi se tot spunea că la -1C poţi simţi că e mai frig decât la -20C. Şi sunt perfect de acord.(e nevoie doar de o “briză” umedă venită dinspre ocean)

Am plecat la serviciu pe întuneric şi m-am întors tot pe întuneric. Am căutat ferestre mari la stradă şi m-am “instalat” lângă ele să savurez cele 3-4 ore de lumină de afară.

Am văzut şi gri-ul continuu (când nu ninge şi e foarte puţină lumină, totul pare gri) considerat de unii una din cauzele numărului foarte mare de sinucideri de pe aici.

Dar am supravieţuit. Cu 2 perechi de pantaloni (a se citi izmene plus pantaloni), 2 pulovere, o haină rezistentă la vânt şi restul accesoriilor, totul a fost ok.

Şi acu’ o săptămână a venit şi soarele. Soare, căldură (0-5C), zile mult mai lungi şi trotuare uscate. Şi am ieşit şi noi ca muştele şi ne-am bucurat de el şi ne-am plimbat şi am sărbătorit ceea ce noi vedeam ca venirea primăverii.

Dar surpriză! Ieri a început cea mai urâtă ninsoare şi cel mai urât vânt şi cea mai de…neuitat vreme de când sunt eu aici. (bineînţeles, sunt subiectiv, pentru că sunt şi răcit şi m-am şi săturat de iarnă)

Şi cam aşa e iarna în Finlanda

Ca majoritatea ţărilor europene care se respectă, Finlanda are multe biciclete. Şi o groază de trasee marcate, atât pentru biciclişti cât şi pentru pietoni. Bineînţeles, au şi cultura aia a modestiei şi a unei vieţi sănătoase pe care ne tot întrebăm când o să o vedem şi la noi. Că la urma urmei, degeaba ai trasee pentru bicicletă şi tot ce îţi trebuie pentru o plimbare liniştită, dacă tu nu ştii cum să faci să îţi arăţi noul merţan adus din Germania…

Chiar şi acum, în mijlocul iernii (şi al viscolului), mai vezi câte un curajos pe bicicletă din când în când. Eu unul recunosc, nu m-aş încumeta. Merg cu trenul, sau cu metroul, sau cu autobuzul, după caz. Şi pe jos, bineînţeles :d. Da’ lasă că vine ea primăvara…

Şi apropo de transportul în comun…e impecabil. La urma urmei, trebuie să vedem şi partea asta a lucrurilor: cum ai putea să convingi un oraş întreg să nu mai meargă cu maşina atunci când transportul tău în comun face oamenii să aştepte 15 minute în frig pentru 30 de minute de mers ca sardelele? În sfârşit…Să zicem doar că din orice colţ al oraşului în orice alt colţ al oraşului se poate ajunge, în mod normal, în maxim 45 de minute. Şi e destul de mare oraşul totuşi…

Să vă mai spun de “suportul” pentru transport în comun? Da, au afişat programul tuturor autobuzelor în fiecare staţie, afişaj electronic în tramvaie, trenuri şi metrouri (în autobuze le lipseşte în schimb, şi ar fi mare nevoie) şi hărţi şi cărticele pentru transport gratuite cu care te poţi descurca în general să ajungi pe unde ai nevoie.

Dar mai au o chestie care nouă ne-a prins tare bine: situri ca Journey sau YTV, unde tu zici unde eşti şi unde vrei să ajungi şi la ce oră vrei să pleci/să ajungi, şi ei îţi spun ce legături ai, şi îţi arată pe hartă şi traseul. Aşa să te mai învârţi printr-un oraş, nu? …Aplicaţia asta are şi o versiune pentru mobil. Lucrurile parcă încep să se lege, nu?

Să vă mai spun despre maşini. Nu sunt chiar foarte multe, şi dintre care sunt, destule sunt cam vechi şi amărâte. Ciudat, că doar finlandezii au bani, nu? Bani au, dar taxele de plătit pentru o maşină nouă ajung cam cât preţul maşinii. Naşpa, ziceţi? Aşa zic chiar şi unii dintre ei. Eu n-aş crede chiar aşa. Aş crede că finlandezii au noroc cu nişte oameni în fruntea ţării care ştiu că bicicletele, mersul pe jos şi un transport în comun pus la punct sunt mult mai sănătoase decât oraşe poluate şi bucşite cu maşini. Şi poate mai ştiu că benzina oricum e pe terminate, la fel ca şi aerul curat, şi încearcă să consume cât mai puţin din fiecare. Şi uite aşa se face că primăvara în capitala Finlandei e mult verde, multă mişcare, şi mult aer curat.

Şi cam asta e cu bicicletele în Finlanda.

Acum ceva vreme Loredana a scris un post despre un eveniment Free Hugs desfăşurat aici, în Helsinki.

Acuma, de sărbători, am găsit în sfârşit nişte timp liber şi am reuşit să fac un mic “video” de la respectivul eveniment.

L-am pus pe YouTube, şi îl puteţi vedea şi mai jos. Sper că o să-l găsiţi “în spiritul sărbătorilor”

La mulţi ani!

ZujZL3qygBwSXKPvrLqZw0

Am mai găsit între timp un filmuleţ, făcut la acelaşi eveniment. Mult mai bun ca al meu, trebuie să recunosc. Îl găsiţi mai jos. Eventual ne puteţi vedea şi pe noi vreo câteva secunde dacă vreţi .

h4sbwOOizgo

Ţi-a plăcut articolul? Aici îl poţi vota pe Blogoree.

Atenţie. Partea amuzantă mai jos. Nu vă lăsaţi plictisiţi de un paragraf introductiv.

Am să încep cu un comentariu personal: deşi după de-acum 3 luni de stat aici ştiu tot cam vreo 5-10 cuvinte în finlandeză, tot mi se pare că sună mult mai bine decât germana…Uşoară nu e, dar ei se laudă că are o gramatică destul de logică. Dacă aş încerca poate n-ar fi chiar extrem de greu de învăţat.

Acum să trecem la partea amuzantă (cel puţin pentru mine…). Am primit mesajul ăsta pe un grup de pe-aici de prin Helsinki, format în mare parte din non-finlandezi. Sper să vă placă: (atenţie, engleză!)

“Finnish is easy. All you do is tape-record English and then play it backwards.”
(quote from somewhere in Berlitz Language School)

The language itself is like the Finns themselves – it has nothing to do with Russia or Sweden, despite their proximity. Finnish, I think, was invented by an ancient king who commanded the people in his dominion to speak like him upon the penalty of death. The monarch’s name I shall give as Toivo I, or Toivo the Stutterer. It was Toivo’s lingual philosophy that ‘why use one letter when two or three would do.’

Take the word for cigarette lighter. It is savukkeensytyttimen, which is the reason why so many Finns carry matches.

When the Finns start a word they see how many foreigners they can weed out on the first syllable. Take the Finnish word for “93″. The first three letters are “yhd”. That eliminates a lot of competition right there. For the full Finnish word for “93″ I would advise you fasten your seat belts and put on your crash helmet. Here it goes – “yhdeksankymmentakolme”. According to Berlitz, that is pronounced simply: “EWHdayksaenKEWMmayntaeKOALmay”. Finns have died of old age trying to count to 100.

Part of the problem with the Finnish language is that Finns don’t mess around with little bitsy words at all. If they are going to use the word “the” or “a” or “by” they just stick it onto a nearby word as an ending.

And don’t think you are going to get away with not pronouncing every letter, either. Nothing is wasted in Finnish. Sometimes, when they use a couple or three vowels in a row, they’ll put two little dots over the tops of some of them just to break the monotony. Those little dots mean something. In the word “pencil sharpener”, which is spelled “kynanteroittin”, they put two little dots over the “a” and that means it is pronounced like an “a” and an “e” slopped together. It also means that you are going to find a lot of dull pencils in Finland. It is the only language I know of where phonetic spelling is more complicated than regular spelling. To say “pencil sharpener” in Finnish, for example, you should start with a bottle of good Finnish beer. Take a deep breath, roll back your eyes and say:

KEWnae (run the “a” and “e” together now, remember?) nTAYR (stop here and have a sip of beer) roa (then comes a very, very small “i” that fools a lot of people, but, without it the word means “spinach” or something entirely ddifferent from “pencil sharpener”) ttin (more beer, please).

Okay, all together now:

“KEWnaenTAYroaittin!”

There now, wasn’t that easy? Where’s the bottle opener?

During a recent visit of Finland I never saw a crossword puzzle. The papers weren’t large enough to cover both horizontal and vertical I guess.

The word for “no” is “aye”, which means yes in English, and the word “hyvaa” (with two little dots side by side over both “a”‘s or “ae-ae”) means hello or goodbye depending on what direction you’re going.”,1 );

Now the word for “yes” is simple. It is “kylla”. The trouble is, nobody uses it. They all say “joo” or “yoa” or “yo”, which naturally, is not Finnish at all, but is Swedish. To say “yes, yes” they all say “yo-yo”. I can’t imagine what the finnish word for “yo-yo” is, but it must be dandy-dandy.

Finnish is related to Hungarian by a previous marriage. That’s why the second language of Finland is, of course, Swedish. Everyone speaks English, however, so don’t worry if you ever go there.

Unii dintre voi sunt curioşi să afle mai multe despre cum e în Finlanda, am înţeles. Eu am stat un pic în cumpănă, dar am hotărât să mai scriu câte ceva şi despre asta, dacă sunteţi aşa curioşi…

…Dacă nu sunteţi curioşi, puteţi să săriţi articolele cu Finlanda. O să fie uşor de sărit, pentru că am să le pun titluri clare, aşa cum e şi cel de mai sus.

Ok, să începem.

Mâncarea – ca din UE

În principiu mâncarea e cam cum mă aşteptam: scumpă, arătoasă, dar..cu ceva lipsuri. Printre care gustul, de cele mai multe ori. Roşiile nu au gustul de acasă, caşcavalul pur şi simplu nu e bun, mălaiul e greu de găsit şi numai mămăligă nu faci cu el. Am găsit brânză de vaci, în schimb. Nu în Alexandru la o bunicuţă cu 8LEI kilul, ci în SMarket, la cutii de 200g şi 1% grăsime, cu vreo 1,5E bucata. Oricum, de bună e foarte bună, deci…

Cu fructele ne descurcăm bine. În general sunt scumpe, dar găseşti şi mai ieftine dacă eşti pe fază. Partea bună e că măcar sunt scumpe tot timpul: vară-iarnă, le găseşti la acelaşi preţ. Şi de permis ţi le permiţi (cu salariul de aici, bineînţeles).

Ok, să trecem la părţile interesante: am dat aici în Finlanda peste unele concepte care pe noi ne-au bulversat total:

1. Laptele fără lactoză – sau laptele fără lapte, cum îi mai spunem noi. Cică unele persoane de pe aici ar fi având o..alergie la lactoză, care le face stomacul să o cam ia razna când consumă acest aliment. Aşa că s-a găsit soluţia: “Ce-ar fi să scoatem laptele (lactoza, pardon) din lapte?” trebuie să fi gândit cineva inteligent cândva. Şi se pare că a funcţionat, pentru că sunt persoane care chiar consumă apa asta chioară. Am încercat şi eu la un momentdat în lipsă de altceva, şi stomacul meu doritor de lactoză chiar că a luat-o razna…În sfârşit, până la urmă n-am ştiut ce să mai înţeleg şi am renunţat de tot la lapte. Cu lactoză, fără lactoză..nu se compară cu cel de acasă.
2. Sarea cu 60% sare. Pe la început ne miram noi de ce întotdeauna ne iese nesărată mâncarea. Şi tot turnam sare, şi tot degeaba. Am aflat secretul când ne-am uitat la compoziţia sării. 60% NaCl, şi câte câteva % din alte chestii. Interesant.

Mâncăruri tradiţionale finlandeze

Primul răspuns primit la întrebarea asta a fost “pizza” . La fel şi al doilea, şi al treilea…Dacă stai şi te gândeşti, nu e chiar aşa ciudat totuşi…Finlandezii muncesc mai tot timpul, aşa că nu au sau nu îşi fac timp să facă mâncare. Îşi cumpără de-a gata din magazin sau mănâncă în oraş.
Bine, sunt şi nişte chestii specifice pe aici, şi chiar interesante. Pâinea de secară e probabil cea mai importantă (un fel de biscuiţi mai mult pe post de pâine). Nouă ne-a plăcut.

Am mai mâncat şi friptură de ren, şi mai este mult somon pe aici. Şi cam atât, cred. A, ba nu: dulciurile sunt în general foarte bune şi foarte căutate.

Gata
Deci, cam asta e cu mâncarea. Dacă ai bani (şi în general cam ai), poţi să mănănci destul de bine pe aici. Doar că sunt unele lucruri care nu le mai găseşti nicăieri ca acasă…