Despre viaţă şi interacţiune

Ok, cred ca de-acuma ar fi cazul sa vă zic totuşi şi în ce a constat proiectul meu.

Cred că cea mai bună explicaţie o găsiţi în posterul proiectului. Posterul pentru România e pe pagina 8.

Şi aici şi un mic citat din cerinţele proiectului, cu ideea de bază:

Your final design of an interactive digital artifact should reflect typical elements of a specific local culture (your culture).

Şi dacă tot suntem la citate, un citat din descrierea finală a expoziţiei:

 The result showed in this exhibition is fourteen everyday digital artifacts reflecting social values and habits in ten cultures around the world.

Aşadar, plicul pe care l-aţi văzut ar fi un prototip pentru conceptul spus în poster. Omul practic trebuie să învârtă la un buton ca să introducă o sumă (suma pe care se gândeşte să o dea), şi nişte beculeţe pe-acolo îi dau de înţeles cam pe unde se situează în ierarhia de sume vehiculate la nunta respectivă - aşa omul dacă nu ştie sigur cât să dea, se mai orientează cât de cât în funcţie de alţii, fără să trebuiască să întrebe în stânga şi în dreapta. Normal, pentru ca treaba să meargă, nunta ar trebui să fie dotată cu jucării din astea pentru fiecare invitat.

Cam ăsta e conceptul, şi aştept păreri şi de la români, pentru că din astea nu am prea multe (eu am părerea mea formată, Lore şi Adi la fel, dar cam atât despre de-ai noştri) .

Pentru expoziţie am încercat să creez cât de cât experienţa unei nunţi de la noi pentru vizitatori, şi cam cum ar fi să folosească jucărica la o astfel de nuntă. Am avut destul de treabă cu nenea Flash pentru asta (am început să ne înţelegem mai bine între timp), dar până la urma urmelor a ieşit acolo un joculeţ care se joacă din plic şi se manifestă şi pe ecran. Unii chiar îl găsesc distractiv, mai ales după ce am mai scăpat de problemele de usability pe care le-am găsit între timp.

Ok, ajunge cu taclalele.

Aici e un filmuleţ cu jucăria mai de aproape:

Apoi mai jos e Matias jucându-se cu Wedding Bidder-ul: ( Matias e “maestrul în lemn” al şcolii, autorul moral al plicului de lemn în sine - tot ce făceam eu era după instrucţiunile lui - doar nu credeaţi că l-am făcut de capul meu?!)

Şi apoi o vedere de ansamblu a expoziţiei, într-un “filmuleţ din poze” făcut de un coleg de al meu.

Pentru cei interesaţi, pun şi celelalte două concepte pe care le-am propus pentru proiectul ăsta - mi-ar plăcea să aud păreri şi despre astea, dacă aveţi un minut să vă uitaţi:

Gata, în sfârşit! Mulţumiri din suflet tuturor celor care au ajutat, şi în special celor care au completat formularele: