Despre viaţă şi interacţiune

Mi se întâmplă uneori să mă grăbesc la judecat un produs (sit/ aplicaţie/ dispozitiv/ sistem) şi eventual să trag concluzii greşite. Şi am observat că sunt şi mulţi alţii care fac la fel. Am citit de destule ori pe bloguri comentarii de genul: “ce naşpa e sigla asta”, “nu e intuitivă aplicaţia”, “situl ăsta nu prea ţi-a reuşit”, “e varză, frate!” sau “e super-mişto”.

Atâta timp cât comentariile vin de la utilizatori obişnuiţi, totul e în regulă. Oricine are dreptul la o părere, şi dacă utilizatorii fac parte din “publicul ţintă”, cu atât mai bine: designerul poate folosi acest feedback preţios pentru a încerca să afle ce e bine şi ce rău la produsul construit.

Dar când vin de la alţi designeri sau “specialişti” în grafică, web, interacţiune sau utilizabilitate, comentariile în genul de mai sus nu au (sau nu ar trebui să aibă) nici o valoare. Sunt, în cel mai bun caz, destructive, iar în cel mai bun, inutile.

Sunt multe lucruri de luat în seamă când evaluăm un rezultat al unui coleg de breaslă. Dintre ele aş menţiona: utilizatorul final, cu nevoi, scopuri şi caracteristici specifice; modelul afacerii pentru care e realizat produsul; imaginea care se doreşte a fi transmisă de către o companie; raportul dintre resursele disponibile şi valoarea adusă clientului sau utilizatorului; şi altele…

Poate cel mai important de reţinut e un lucru evident în aparenţă, dar destul de greu de conştientizat: s-ar putea ca produsul să nu îmi fie destinat mie; s-ar putea ca produsul să fie şi intuitiv, şi atractiv, şi important şi tot aşa doar pentru un anume grup de utilizatori sau doar în anumite situaţii. S-ar putea ca asta să fie tot ce îi trebuie produsului ca să aibă succes. Şi atunci s-ar putea să se demonstreze că părerea mea nu are nici o valoare.

Poate e greu la început, dar dacă vrem să avem păreri constructive, cred că cel puţin noi, designerii, ar trebui să începem să ne punem altfel de întrebări când evaluăm un produs. Întrebări de genul: oare cui îi e destinat? Oare se adresează cui trebuie? Oare transmite mesajul dorit? Oare i s-au făcut teste de “usability”? Eventual cu utilizatori din publicul ţintă? Oare place cui trebuie? Oare are rezultate?

Şi atunci poate vom putea să construim mai multe comentarii în forma: “Cred că [...], pentru că [...]“, şi “Eu poate aş fi încercat [x] pentru a îmbunătăţi [y]“.

Acum ceva vreme Loredana a scris un post despre un eveniment Free Hugs desfăşurat aici, în Helsinki.

Acuma, de sărbători, am găsit în sfârşit nişte timp liber şi am reuşit să fac un mic “video” de la respectivul eveniment.

L-am pus pe YouTube, şi îl puteţi vedea şi mai jos. Sper că o să-l găsiţi “în spiritul sărbătorilor”

La mulţi ani!

ZujZL3qygBwSXKPvrLqZw0

Am mai găsit între timp un filmuleţ, făcut la acelaşi eveniment. Mult mai bun ca al meu, trebuie să recunosc. Îl găsiţi mai jos. Eventual ne puteţi vedea şi pe noi vreo câteva secunde dacă vreţi .

h4sbwOOizgo

Ţi-a plăcut articolul? Aici îl poţi vota pe Blogoree.

Săptămâna asta am ajuns prin Bucureşti. În gară am întrebat de staţia de 35, am fost îndrumat înspre ea, am ajuns, a trecut tramvaiul, şi a tot trecut…Mai erau vreo 2 persoane la fel de mirate ca şi mine, chiar bucureşteni fiind. Noroc de nişte oameni fără casă care ne-au spus că “s-a mutat staţia, după intersecţie, acolo”.

Acuma, dacă cei care au mutat staţia s-ar fi gândit să ia şi refugiul de pe trotuar..Poate am fi fost mai greu induşi în eroare. Sau, şi mai bine, dacă ar fi scris frumuşel pe ceva cum că staţia s-a mutat şi că să nu stăm ca proştii să aşteptăm…Da’ la urma urmei hai să fim şi noi serioşi…Design, în Bucureşti?! Lucruri făcute cu gândul la oameni?! Poate pe altă planetă, nu?

Am ajuns până la urmă în staţie. Ştim că am ajuns, pentru că era plăcuţa cu RATB acolo. Am aşteptat liniştiţi, a venit şi tramvaiul, a oprit…cu 100m înainte de plăcuţă. De ce? Da’ mai aveam timp să ne punem întrebări din astea naive?..Am luat-o la fugă după el, că era cam 11 noaptea şi cine ştie pe când următorul…

E incredibil in ce fel un simplu click ne poate schimba tot cursul vietii..Click, click, click, click…click? nu click? send?, cancel?.. send?….cancel?…pana la urma ce putem face?..alegerea trebuie facuta..dam click si mergem mai departe. numai atentie mare la alegeri..nu va grabiti si… fiti siguri de ele. chiar daca se dovedesc gresite, important e sa fii impacat ca ai facut cum ai crezut mai bine, ca la urma sa poti spune: ‘tough luck’.