Recent am reuşit să găsesc nişte timp să mă ocup de un proiect (de voluntariat) mai vechi.
Alanon România este pasul următor după Alanon Iaşi, pe care îl făcusem acu 1-2 ani (şi care, aşa urât cum îl vedeţi, are rezultatele lui).
Dacă ştiţi pe cineva care are nevoie, puteţi să daţi linkul 
Cei care am trecut pe la Info ştim cam ce e ăla un pattern de proiectare: Eşti pus în faţă cu o problemă, care, în forme niţel diferite, a mai fost rezolvată de zeci alţii înaintea ta. În loc să te apuci să gândeşti problema de la început şi să o întorci pe toate feţele, apelezi la un design pattern: o abordare generală şi de succes pentru problemele de tipul ăsta, care, adaptată la contextul tău, îţi pot oferi o soluţie bună într-un timp relativ scurt. Cele mai cunoscute printre programatori, sunt, bineînţeles, şabloanele de proiectare a arhitecturii unei aplicaţii – softare design patterns. Dar mai există o clasă de patternuri, puţin mai tânără probabil, care poate fi de mare folos în special web designerilor şi designerilor de interfeţe-utilizator. Se cheamă UI design patterns.
UI = User Interface, deci un UI design pattern trebuie să fie un mod de rezolvare a unei probleme de design de interfaţă, prin folosirea unei soluţii standard care “a mers” în situaţii similare. Multe astfel de patternuri sunt deja folosite de designeri, chiar dacă nu întotdeauna în mod conştient. Altele le-ar putea fi de folos, dacă ar şti de ele şi ar şti cum să le aplice.
Aşadar, am ajuns la partea cu bunătătţi. Colecţii de UI/IxD/IA design patterns care merită văzute şi folosite:
Mai sunt şi altele, şi sunt uşor de găsit. Mie astea îmi sunt de ajuns. Dacă eşti designer, sper să îţi fie de folos.
360city s-a lansat recent, din câte îmi dau seama. Ideea principală sunt imaginile panoramice cu oraşul Iaşi, realizate de Panovision, firma care a creat şi situl.
Ideea e bună, intenţiile onorabile (promovarea oraşului Iaşi, şi, pe viitor, şi a altor oraşe din România), panoramele faine.
Din păcate, realizarea sitului cam scârţâie. Cel puţin până acum.
Meniul principal are o animaţie de vreo 2 secunde, în care toate opţiunile apar, una câte una, de la stânga la dreapta. Animaţia e faină, dar potrivită doar pentru prima încărcare. Din păcate, aceeaşi animaţie se repetă la fiecare selectare de opţiune din meniu (mai exact, la încărcarea oricărei pagini a sitului). Asta, normal, înşeală aşteptările (de ce aş vrea să mai încarc o dată meniul încărcat deja şi care stătea bine acolo?) şi deranjează (animaţia nu e tocmai discretă).
Partea cea mai interesantă, din punct de vedere al conţinutului, e, deocamdată, “360 IS“: acolo sunt până acum 7 panorame, cu locaţii interesante din Iaşi. Şi aici se putea şi mai bine, în ce priveşte situl. Flow-ul normal, în situaţia asta, e acelaşi cu într-o galerie de fotografii: deschid prima panoramă, o văd, apoi trec la a doua. Şi aşa mai departe. Din păcate, nu s-a avut în vedere asta, şi pentru fiecare panoramă e nevoie de un click în plus (de revenire la pagina anterioară). Acuma, puteţi să ziceţi că un click nu e mare lucru…Dar la 7 panorame, deja se simte. Imaginaţi-vă dacă ar fi vreo 30. Ca să nu zic că mai e şi meniul care porneşte de fiecare dată . Oricum, problema s-ar putea rezolva destul de uşor. Există şi un design pattern pentru asta.
În meniul din stânga, la Baruri şi Cafenele, am găsit Sage Cafe. Nimic de comentat aici, doar mă bucur că autorii au gust la cafenele . În rest, toate celelalte secţiuni din acest meniu afişează: “! NU A FOST GASIT NICI UN REZULTAT”. Cu siguranţă se putea găsi o cu totul altă formulare. Cum ar fi: “Suntem pe drum la făcut poze. Reveniţi în curând, pentru a găsi şi alte panorame cu locaţii faine din Iaşi”. Ca să nu mai zic: când o să ne învăţăm şi noi SĂ NU MAI ŢIPĂM LA UTILIZATOR, mai ales atunci când problema e de partea noastră?
Am fost puţin şi în secţiunea Contact. Asta pentru că sunt sadic şi ştiu că acolo întotdeauna găsesc probleme… Ce-am găsit aici, pe scurt: steluţele din dreptul câmpurilor din formular lipsesc (sau lipseşte fraza “vă rugăm completaţi toate câmpurile!” la începutul formularului). Bineînţeles, în caz de necompletare, mesajul de eroare nu lipseşte: “NU ATI COMPLETAT TOATE CAMPURILE”. Şi doar ştim regulile: erorile se previn, nu se tratează şi oferă feedback imediat şi util. Ideal ar fi fost, normal, şi puţin ajutor de la Javascript, de genul background galben pentru câmpurile necompletate şi verde pentru cele completate. Dar nu era obligatoriu, dacă aveam măcar nişte steluţe.
Tot la contact, formularea “Validare imagine” mi se pare un pic amuzantă. Doar e validat user-ul, nu imaginea, nu? . Mai simplu ar fi fost de găsit un captcha şi de tradus de acolo. Ar fi venit ceva de genul: “Introduceţi cuvântul din imagine”.
…Acuma să nu mă înţelegeţi greşit: situl arată bine, e închegat, e atractiv. E destul de curat şi organizat, şi făcut cu bun gust. Ideea e foarte bună, panoramele reuşite, şi sper să le meargă bine. Buba e tocmai la …interacţiune.
Şi dacă tot m-am luat de săracii oameni, hai măcar să fac şi eu un pic de promovare cu o imagine din secţiunea Promo:
Succes!
N-am mai văzut de mult un design aşa legat, atrăgător şi care invită la utilizare. Poate pentru că în general nu prea mă interesează jocurile, online sau offline (deşi în ultima vreme am o poftă nebună de Heroes..)
Act 4 Trees, sau Click 4 Trees, sau clicksospadurea.com, sau cum s-o mai fi chemând, este un joc cu un concept simplu: creează o pădure (sau mergi la una creată deja) şi pune cât mai mulţi copaci în ea. O vizită pe zi înseamnă o frunză. Bineînţeles, pădurile cu mai multe vizite sunt mai mari şi mai îngrijite, cele cu mai puţine sunt mai în paragină. Dar asta o să vedeţi la faţa locului.
Scopul sitului, din câte îmi pot da seama, este, pe lângă informare şi “învăţare prin joc”, cel de a face publicitate organizaţiei Aquaverde, care, cu ajutorul donaţiilor primite de la oameni şi diverse organizaţii, încearcă salvarea pădurii Amazonului. Bineînţeles, reclamă îşi face şi firma care a făcut situl, dar din câte am văzut, nu este link efectiv la ea, aşa că asta e pe plan secundar.
Aşa, să nu uit. Aici e şi pădurea de unde am aflat de proiect (mulţumesc, Bogdan). Se pare că mai are nevoie de o grămadă de frunze
Atât deocamdată. Mă duc să văd dacă Aquaverde asta acceptă PayPal.
Mi se întâmplă uneori să mă grăbesc la judecat un produs (sit/ aplicaţie/ dispozitiv/ sistem) şi eventual să trag concluzii greşite. Şi am observat că sunt şi mulţi alţii care fac la fel. Am citit de destule ori pe bloguri comentarii de genul: “ce naşpa e sigla asta”, “nu e intuitivă aplicaţia”, “situl ăsta nu prea ţi-a reuşit”, “e varză, frate!” sau “e super-mişto”.
Atâta timp cât comentariile vin de la utilizatori obişnuiţi, totul e în regulă. Oricine are dreptul la o părere, şi dacă utilizatorii fac parte din “publicul ţintă”, cu atât mai bine: designerul poate folosi acest feedback preţios pentru a încerca să afle ce e bine şi ce rău la produsul construit.
Dar când vin de la alţi designeri sau “specialişti” în grafică, web, interacţiune sau utilizabilitate, comentariile în genul de mai sus nu au (sau nu ar trebui să aibă) nici o valoare. Sunt, în cel mai bun caz, destructive, iar în cel mai bun, inutile.
Sunt multe lucruri de luat în seamă când evaluăm un rezultat al unui coleg de breaslă. Dintre ele aş menţiona: utilizatorul final, cu nevoi, scopuri şi caracteristici specifice; modelul afacerii pentru care e realizat produsul; imaginea care se doreşte a fi transmisă de către o companie; raportul dintre resursele disponibile şi valoarea adusă clientului sau utilizatorului; şi altele…
Poate cel mai important de reţinut e un lucru evident în aparenţă, dar destul de greu de conştientizat: s-ar putea ca produsul să nu îmi fie destinat mie; s-ar putea ca produsul să fie şi intuitiv, şi atractiv, şi important şi tot aşa doar pentru un anume grup de utilizatori sau doar în anumite situaţii. S-ar putea ca asta să fie tot ce îi trebuie produsului ca să aibă succes. Şi atunci s-ar putea să se demonstreze că părerea mea nu are nici o valoare.
Poate e greu la început, dar dacă vrem să avem păreri constructive, cred că cel puţin noi, designerii, ar trebui să începem să ne punem altfel de întrebări când evaluăm un produs. Întrebări de genul: oare cui îi e destinat? Oare se adresează cui trebuie? Oare transmite mesajul dorit? Oare i s-au făcut teste de “usability”? Eventual cu utilizatori din publicul ţintă? Oare place cui trebuie? Oare are rezultate?
Şi atunci poate vom putea să construim mai multe comentarii în forma: “Cred că [...], pentru că [...]“, şi “Eu poate aş fi încercat [x] pentru a îmbunătăţi [y]“.
De fiecare dată e la fel. Apare o nouă versiune. Are un “feature” nou sau două acolo, dar nu asta te interesează. O instalezi pentru că speri cu înfrigurare că tura asta o să meargă..şi n-o să intre în acele crize de isterie în care îţi crapă o dată la 20 de secunde…Şi, dacă eşti mai îndrăzneţ, speri că măcar de data asta şi-au dat seama că nimeni nu vrea să scrie în fereastra cu web-cam şi o să-ţi lase cursorul la locul lui şi n-o să scoată sunete ciudate când tu încerci să scrii şi el încearcă să pornească web-camul…Şi speri ca măcar tura asta să ţină minte că nu vrei Inside Yahoo, ca să nu trebuiască să umbli iar la opţiuni…Dar nici o şansă… Nimic din ce contează nu se schimbă
…Dacă eşti o fire mai perspicace, te prinzi de şmecherie. Şi dacă eşti o fire mai încăpăţânată, zici: “Nu, nu mai vreau upgrade. Lăsaţi-mă în pace. Îl folosesc pe ăsta, aşa prost cum e. Nu-mi mai trebuie altul”.
Crezi că scapi aşa uşor? Nici vorbă. Începe şantajul emoţional. Yahoo! nu are dreptul să facă ce vrea când vrea pe calculatorul tău, ca Microsoft, dar are altă mare forţă la dispoziţie: Dialogul Modal. Şi aşa te ia Yahoo Messenger deoparte şi îţi spune: “Auzi, uite care-i treaba: Dacă tu nu instalezi versiunea asta, eu de fiecare dată când mă porneşti am să te bat la cap cu întrebarea asta stupidă. Nu mai bine eşti băiat deştept, instalezi, şi gata? Ce te costă? Cinci minute şi câteva opţiuni de setat din nou. După aia te poţi bucura liniştit de o nouă versiune instabilă. ”
Ce poţi să mai spui?…Instalezi…
…Dacă eşti băiat şi mai deştept şi nu ai 30 de prieteni în lista de YM şi doar 2-3 în cea de GTalk, treci pe GTalk. Dar eu am mai mult de 30 de prieteni în lista de YM. Şi nici prea deştept nu sunt…
Ţi-a plăcut articolul? Aici îl poţi vota pe Blogoree.
Am cam umblat pe coclauri în ultima vreme şi nu prea am mai apucat să scriu pe blog.
Acum am să încep cu ce mai rămăsese în coada de aşteptare. Primul la rând: Infoiaşi.
Ca să nu uit…Mulţumesc Dianei pentru sugestia cu Infoiaşi-ul, eu nu eram la curent cu schimbarea sitului, şi oricum, e bine să comentez despre situri care chiar interesează pe cineva.
Diana m-a rugat să comentez despre imagine, în special. Eu deocamdată am să mă abţin în privinţa asta, şi pentru că nu sunt cel mai avizat, şi pentru că aştept întâi şi alte comentarii.
Din ce m-am uitat pe site până acum, am observat cam următoarele probleme:
Nu ştiu cum se vede la voi, dar eu nu am reuşit să găsesc o variantă în română a sitului. Avem 2 posibile explicaţii pentru asta:
Sper că nu e aşa, pentru că ar fi de-a dreptul penibil…La urma urmei, majoritatea utilizatorilor sunt…hai să fim serioşi..români.
În alte cuvinte, asta ar însemna că situl vede de unde încerc eu să îl accesez, vede că nu sunt prin România, şi pentru că nu ştie finlandeză (normal) îmi serveşte varianta în engleză. Toate bune şi frumoase, cu o singură mare problemă: Orice sit scris în mai multe limbi trebuie să ofere userului în orice moment posibilitatea să schimbe manual limba utilizată. Doar pentru că situl crede că poate ghici limba în care prefer să îl citesc (lucru bun), nu înseamna că întotdeauna şi reuşeşte (caz în care e necesară soluţia de rezervă)
Un bug pe care eu l-am găsit în meniul din stânga, la “Recently visited”. Un link care trimite către un document care nu există. Interesant.
Atât deocamdată. Mai multe comentarii…în “Comentarii”.
M-a rugat cineva sa îmi dau puţin cu părerea despre un sit care în prezent e în construcţie, anume Porţi de Emigrare. Întrucât situl e în construcţie, nu am să fiu nici prea dur, nici prea ironic (cel puţin am să încerc). O să fie doar un alt post plictisitor, cu (sper eu) câteva sfaturi utile pe ici pe colo.
Observaţie: Ce e scris mai jos e valabil doar la data la care scriu articolul, adică 9 noiembrie 2006. Pagina fiind în construcţie, unele lucruri probabil se vor mai schimba între timp.
Observaţie 2: Când am publicat postul prima oară, mi s-a atras atenţia că nu am vorbit deloc de părţile bune ale sitului. Intenţia mea nu a fost în nici un caz să “desfiinţez” situl, ci pur şi simplu să scriu despre câteva lucruri care mi-au sărit în ochi şi la care cred că mai trebuie lucrat. Dacă nu am spus nimic despre conţinut, de exemplu, e pentru că, la prima vedere, este bine structurat şi accesibil (şi conţinutul contează mult 
). Înţeleg că s-a muncit mult la sit şi că mai este de muncă. Şi le urez autorilor spor la treabă şi să iasă un sit la care să nu mai am ce cârcoti nici măcar eu.
Aşa, hai să vedem:
În general cam orice sit care începe cu o pagină de selecţie a limbii creează o impresie negativă încă de la început. Eu înţeleg că s-a lucrat la animaţia pusă acolo deasupra steagurilor şi mai atenuează din efect, dar oricum…O astfel de pagină în general nu e o idee bună.
Selecţia limbii trebuie să poată fi făcută din orice pagină a sitului, nu din „prima pagină”. Să nu uităm că folosind un motor de căutare cineva poate „nimeri” la un momentdat pe orice pagină a sitului. Dacă persoana vorbeşte doar engleză şi a nimerit pe o pagină în română şi nu găseşte imediat un mod de a schimba pe engleză, va presupune că situl e doar în română şi va merge în altă parte. Tot efortul de traducere a conţinutului în 2 limbi este astfel aproape inutil.
E de preferat, bineînţeles, ca schimbarea limbii să nu schimbe şi pagina (userul să nu fie trimis „acasă” adică, ci să rămână pe pagina curentă). E un pic mai mult de muncă, dar dacă se merită să traduci, se merită să oferi şi acces aşa cum trebuie la traducere.
Bineînţeles, prin antetul Http (dacă nu mă înşel) se cam poate descoperi şi locaţia de unde e accesată pagina şi se poate folosi automat limba potrivită. Rezolvarea asta e mai dificil de implementat totuşi, pentru că trebuie neapărat evitat riscul de a bloca un user într-o anumită limbă (el trebuie să aibă în continuare posibilitatea de a schimba limba, iar dacă a ales o dată engleză, engleză rămâne, indiferent că e el din România sau din Italia).
Aşadar, varianta precedentă rămâne cea mai la îndemână şi cea mai sigură, aş zice eu.
De văzut şi şablonul de interfaţă corespunzător
Un meniu orizontal mi s-ar fi părut mai potrivit. Dacă găsirea unuia gata făcut ar fi o problemă, aş sugera COOLjsMenu. , sau, dacă nu, Google(nu m-am putut abţine 
)
Nu faceţi ca la mine pe blog! Dacă pagina e în română, atunci în română să fie. „Powered by” nu are ce căuta acolo, şi nici „Home”, şi nici „Link-uri” sau „Newsletter”.
De altfel, „powered by” oricum nu ar avea ce căuta acolo. „Powered by” spui când ceva se mişcă pe situl tău şi a fost făcut de altcineva. Se referă în general la firme de design sau dezvoltare web. De exemplu când ai luat un forum de pe net trebuie să scrii „powered by PhpBB”, pentru că aşa zic ei. Sau când iei un meniu, scrii „powered by COOLjsMenu ”. Powered by Caritas? Nu e o imagine prea bună, nu? Caritas nu face nici design, nici programare :p Dar probabil “powered by” a fost doar uitat acolo şi oricum urma să fie scos şi eu vorbesc aiurea acuma..:|
Atenţie! Titlul paginii şi sigla Caritas sunt într-un obiect Flash, împreună cu meniul, unde nu vor fi găsite de Google. Dacă trebuie musai ca pagina să aibă Flash (eu am o antipatie aşa pentru Flash, pentru cei care nu ştiu), aveţi grijă ca titlul şi sigla să fie disponibile în mod text.
Şi eventual citiţi aici despre cum se pot face obiectele programatice accesibile
Observaţie: meniul pe care l-am menţionat eu mai sus e meniu javascript şi nu va fi văzut nici el de motoarele de căutare. Eu nu l-am folosit, dar bănuiesc că e ok pentru cazurile când nu te interesează SEO sau nu ai cuvinte cheie în meniu.
Mă opresc aici. Dacă sunt lucruri pe care le-am uitat, sper că le observă altcineva şi ni le spune şi nouă.
În rest, spor la instalarea forumului!
Am intrat mai demult pe situl Poli Iaşi, pentru că eram şi eu curios cam ce sit are echipa oraşului nostru. Şi nu că aş fi subiectiv, dar am fost plăcut surprins.
Pagina principală e curată, strucurată, echilibrată, robustă. Culorilor clubului sunt folosite inteligent în crearea elementelor grafice şi interactive. Sigla e aşezată cu grijă, la loc de cinste (şi fără probleme de decupaj ) , dar brandul este susţinut şi întărit de toate elementele paginii.
Meniul pe 2 nivele este potrivit pentru cantitatea de informaţie existentă.
Decalarea de 2 secunde până la dispariţia submeniului evită “pierderea” accidentală a selecţiei curente.
Butonul “Contact”, care este link în sine şi nu are un submeniu, comunică acest lucru în 2 feluri: cursorul diferit şi culoarea uşor diferită.
Conţinutul primei pagini, organizat pe 3 coloane, mi s-a părut suficient de util:
Până acum am spus numai lucruri bune. Dar ar fi suspect să fie chiar aşa. Mai sunt şi probleme, şi o să începem să le găsim, încet-încet.
Căutarea funcţionează, şi prezintă rezultatele organizate după tipul lor: Ştiri, Meciuri, Jucători etc. Numărul de rezultate găsite eu l-aş fi pus la început: “Am găsit x rezultate în y categorii”. La urmă nu are nici o relevanţă, mai ales că toate cele x rezultate sunt afişate.
Un lucru de lăudat este apariţia formularului de căutare avansată, pe lângă rezultatele în sine. Din păcate, această zonă nu este îngrijită aproape deloc: alinierea nu e corectă şi spaţiul ocupat ar fi putut fi mai mic fără a afecta claritatea.
Problema mea cea mai mare este totuşi…chiar în mijlocul paginii principale!
Conţinutul este organizat în două categorii: Ştiri şi Evenimente. Cam discretă diferenţa, după părerea mea. Dar ce e mai ciudat e un lucru pe care nu l-am mai văzut în nici un alt loc: Butoanele care selectează cele 2 categorii sunt…în mijlocul conţinutului!! Pagina începe cu un articol, care e probabil articolul zilei, urmează o scurtă zonă de “pronostic” pentru meciul următor, apoi cele 2 butoane, apoi restul articolelor. M-am uitat atent: articolul “principal” se schimbă şi el în funcţie de categorie. Deci nu există scuza că butoanele ar fi doar pentru restul articolelor. Nu, ele schimbă tot, deasupra ori dedesubt. Interesant.
În partea de jos mai este un filtru pentru articole, de data asta după subiect. Un lucru bun, dar după părerea mea locul filtrului era tot în partea de sus – eventual nişte taburi sau ceva similar.
Ca să terminăm cu coloana din mijloc, nu prea am înţeles culorile alese pentru clasament. Contrastul e slab, şi clasamentul face notă discordantă cu restul designului. Cel puţin aşa mi se pare mie.
Un alt lucru care nu mi-a plăcut a fost că pagina principală seamănă izbitor de mult cu secţiunile de ştiri. Din punctul meu de vedere, ar fi fost suficient ca pe pagina principală, în zona centrală, să apară articolul zilei, link la ştiri, secţiunea de pronostic şi clasamentul – adică să fie eliminate celalte ştiri (sau cel mult foarte condensate) În felul ăsta ar urca şi clasamentul mai sus, nu ar fi la două ecrane distanţă.
Am aruncat o privire şi pe restul paginilor. Cantitatea de informaţii este mai mult decât satisfăcătoare ca să nu zic impresionantă, dar probleme mai apar pe alocuri: probleme de aliniere la secţiunile de meciuri, CAPS la numele jucătorilor şi aşezare mai puţin îngrijită.
Mi-au plăcut intenţiile bune din secţiunea de Înregistrare. Situl chiar vorbeşte cu userul şi îl tratează “uman”, explicându-i cu răbdare procesul ce va urma. Această abordare a dialogului contribuie pozitiv la experienţa utilizator, dar modul de realizare în această situaţie nu e prea reuşit: Textul e prea amplu şi trimite controalele înafara părţii vizibile a ecranului. Astfel, la orice problemă în verificarea formularului, userul este întors la pagină, dar problema nu este vizibilă. De-abia dacă intuieşte că ceva nu a mers bine, va da scroll până în josul paginii şi va putea vedea eroarea: “User deja existent”.
În plus, mesajul de eroare are aceeaşi culoare ca restul textului de pe pagină şi este cu atât mai greu de distins.
Mă opresc aici. Probabil ar mai fi de spus, dar deja cred că am spus prea multe. Rămân la impresia mea bună despre acest sit. Nu pentru că ar avea ceva spectaculos sau o interacţiune extraordinară. Ci doar pentru că e mult mai mult decât aşteptam de la situl unei echipe de mijlocul clasamentului (şi asta în vremurile bune) de la noi.
P.S. Era să uit: Am fost informat că situl a fost făcut de New Flavour.
Ţi-a plăcut articolul? Aici îl poţi vota pe Blogoree.
Mă plimbam azi pe net şi am dat “pur întâmplător” (;)) peste 24 Ways. Situl e conceput pentru web designeri/developeri, din câte îmi dau eu seama. E vorba de 24 de tutoriale, care mai de care, de “impresionat prieteni”. Nu le-am citit încă, dar par destul de interesante. Sper să folosească pasionaţilor de web.
Interesantă ideea de sit început şi terminat şi gata. Sunt curios totuşi dacă rămâne chiar aşa sau dacă mai pun tutoriale noi din când în când. Ar fi ceva…Am să îl urmăresc un timp, numai să-mi satisfac curiozitatea…
Despre interacţiune nu sunt prea multe de zis. Curată, simplă şi la obiect.
Nu are linkuri de navigat prin colecţia de tutoriale – dar eu unul nu am simţit nevoia. Să nu uităm că un web designer/developer (şi nu numai) oricum va prefera butonul de Back unui link din pagină. Şi fiind vorba de tutoriale, costul unui click e nesimnificativ comparativ cu timpul petrecut pe fiecare pagină în parte. Ca să nu mai spunem că nu este nici o legătură logică între 2 tutoriale succesive, deci o revenire la pagina principală nu va întrerupe flow-ul, ci va oferi doar posibilitatea alegerii unui alt tutorial, în funcţie de titlu.
Dar gata cu comentariile. Merg şi eu la somn, să prind nişte forţe proaspete. Mâine e o zi nouă. Şi o săptămână. Şi un an.
Pentru găzduire web de la oameni cu bun simț, recomand
You are currently browsing the archives for the Design Web category.