Aș fi vrut foarte mult sa pornesc proiectul în Iași, dar am realizat că timpul e prea scurt ca să îl pornesc acum și să îl coordonez de aici. Așa că l-am pornit în Helsinki deocamdată. Sper să învăț cât mai mult, și să putem porni următoarea etapă în Iași, cu ceva experiență și forțe proaspete 
.
Vă invit să urmăriți blogul proiectului.
Tocmai m-am apucat să îmi instalez și eu iPhone-ul nou nouț primit de la firma unde numai ce m-am angajat.
Primii pași au fost cam așa:
1. Am căutat 20 de minute un ac pentru a putea pune cartela SIM, pentru că iPhone-ul are un mecanism super-deștept de scos și băgat cartela.
2. Am reușit după o vreme să îl conectez la un iTunes și să îl activez, pentru că atfel nu puteam face nimic cu el (ce idiot, să mă aștept că dacă am telefon și cartelă, pot deja să dau telefoane..
3. M-am apucat să instalez un update la software, pentru că, spuneau ei, aveau o versiune nouă. Dar cum mai dura un pic treaba cu update-ul, m-am gândit să dau un telefon între timp. Ei, ce credeți că s-a întâmplat când s-a terminat de dat jos update-ul? Ați ghicit! Mi s-a întrerupt convorbirea și telefonul a intrat în transă (update), în timp ce la celălalt capăt taică-miu nu știa ce se întâmplă și m-a sunat pe Skype…(se pare că designerii Apple nu au aflat, dar convorbirea telefonică e un lucru sfânt pe orice telefon, și nu trebuie întreruptă sub absolut niciun pretext..)
Sunt sigur că am să ajung la un momendat să ridic în slăvi iPhone-ul ăsta, dar până acum, în ce privește experiența, e o dezamăgire totală …
Din când în când mai dă mail lumea să întrebe cum e la master în Malmö, dacă să se înscrie, dacă se merită, dacă se poate, dacă e fain etc. M-am gândit că ar fi timpul să scriu și pe aici despre asta, ca să îmi fie mai ușor să răspund la mailurile respective.Așadar, pentru cei care nu știu, urmez un master de Interaction Design (Proiectarea Interacțiunii, să zicem) la School of Arts and Communication, Malmö University, Suedia. Și am să spun de la început: e impecabil! E pur și simplu la un alt nivel decât orice aș fi putut găsi la noi (nu că ar exista ceva asemănător la noi). Părerea mea, e printre cele mai bune astfel de programe din lume. Și partea cea mai bună, e gratuit! Și poate chiar și mai frumos, nu e imposibil de intrat! (doar eu sunt aici, nu?)
Dar hai să o iau pe rând…
Oameni
Photo: Rob Nero
Asta e poate partea cea mai importantă. Am fost în jur de 16 studenți în program, din aproximativ 10 țări (Germania, U.S., India, Australia, Africa de Sud etc.), cu fel de fel de background-uri (Interaction Design, HCI, Graphic Design, Computer Science etc.). Am avut o grămadă de învățat unul de la altul, atât pe partea strict profesională, cât și pe partea de lucru în echipă. Am fost destul de uniți în general și ne-am și distrat fain împreună.
Relația student-profesor a fost și ea altfel decât poate m-aș fi așteptat pe acasă. Distanța dintre profesori și studenți era practic inexistentă. Profesorii erau acolo ca și mentori: să ne ghideze, să ne ajute când ne poticneam și să ne dea feedback pe parcurs și la sfârșitul proiectelor. Și aproape toți ne-au câștigat respectul prin ce știau și cum se purtau, și nu prin forță sau titulatură. Dacă aș avea un lucru să le reproșez, ar fi că au fost cam blânzi câteodată, și nu ne-au dat o critică mai puternică și mai clară (de genul “ai greșit aici, aici și aici”, sau “asta e nașpa”). Dar normal, orice critică ai la adresa profesorilor, o poți spune la sfârșitul fiecărui proiect, pentru că ei încearcă într-una să îmbunătățească programul…
Programul: structură
Programul e orientat pe proiecte, și nu pe cursuri și seminarii. Ce înseamnă asta? Înseamnă că în primul an am avut cam 7 proiecte în total, fiecare în jur de 1-2 luni, aproape fiecare cu legături puternice la lumea reală. Ultimul proiect din an e individual și la liberă alegere, în rest toate sunt proiecte de echipă, cu 3 sau 4 oameni într-o echipă.
La începutul sau pe parcursul fiecărui proiect, se țin vreo 2 prezentări (astea ar fi cursurile), prin care se introduc concepte sau tehnici noi, ce trebuie folosite pe parcursul proiectului sau în raportul de final de proiect. Ce nu încape în prezentări, mai avem de citit prin ceva articole sau capitole de carte. Se mai țin și întâlniri organizatorice când e cazul (fiind proiecte cu lumea reală), și fiecare echipă are la dispoziție un anumit timp cu profesorii pentru sfaturi și consultații.
În funcție de proiect, există un număr de prezentări intermediare pe parcurs, în care fiecare echipă arată unde a ajuns și primește feedback de la ceilalți studenți și profesori. Proiectul se termină cu o prezentare finală și un raport scris, pentru care se primește din nou feedback.
A, poate vă întrebați de note: singurul proiect notat este cel individual de la sfârșit (și proiectul de licență din anul doi, normal). Proiectele de echipă sunt Pass or Fail. A, și în principiu nu nota te motivează, ci faptul că vrei să le arăți ceilorlalți ce îți poate pielicica (competiția, mai exact).
Proiectele sunt foarte intense, și în general echipele se întâlnesc la școală în fiecare zi și lucrează 6-7-8 ore (asta în medie; s-au petrecut și nopți la școală pe la sfârșit de proiect, dar se mai întâlnesc și zile libere). A, apropos, dacă nu îți place ceea ce faci acolo, sau mergi doar pentru diplomă, sau nu ești pregătit(ă) să dai ce ai mai bun, e clar că nu ai înțeles toată ideea, și ar fi mai bine să nu mergi deloc
Programul: conținut
Așa, vorbind de ce se face acolo…Exemple de proiecte pe care le-am avut de făcut:
Clădirea și facilități
Clădirea în care am fost în primul an era cam urâțică pe dinafară, dar superbă pe dinăuntru: lumină naturală multă, culori calde, creativitate. Din păcate, anul ăsta ne mutăm într-o clădire nouă, și probabil va fi un haos total, asta pe lângă că nu o să fie așa fain ca înainte. Dar asta e, sper să fie ok.
Facilitățile vor rămâne aceleași: laboratoare de calculatoare, laboratorul Mechatronics (unde se învață despre Arduino și alte jucării din astea) și atelierul de protototipuri (unde un nene foarte de treabă te ajută să dai formă la orice nebunii îți trec prin cap). Mai sunt și studio-uri audio-video și alte din astea, dar nu prea am avuteu treabă cu ele. Oricum, orice echipamente electronice și orice materiale am avut nevoie pentru proiecte, ori le-am găsit la școală, ori le-am cumpărat și școala a plătit pentru ele.
Dacă tot ești acolo…
Dacă tot ești acolo, primești ca bonus o grămadă de oportunități prin simplul fapt că…ești acolo. Cursuri de design extra dacă vrei și ai timp; oameni de la companii, pe care îi cunoști ori pe la școală, ori pe la expoziții, ori pe la diverse evenimente; studenți verișori de la CIID din Copenhaga…Eu am primit și cireașa de pe tort: anul trecut am fost voluntar la conferința Sustainable Innovation 2008 (unde voluntar = poți participa aproape la ce prezentare vrei), și anul ăsta la Business to Buttons, unde am stat de vorbă cu oameni ca Skott Berkun, Garr Reynolds și Dave Malouf (doar pentru cunoscători).
Admiterea
Despre cum se aplică găsiți aici. În principiu se aplică jumate prin sistemul central (cu o parte din acte), și jumate direct la facultate (cu lucrarea practică). Lucrarea practică e cheia, pentru că dacă aia e bună și acceptată, restul formalităților se rezolvă într-un fel sau altul (chiar și dacă sistemul central face probleme, și chiar și dacă aplici târziu). Și cu puțin efort, curaj și creativitate, eu zic că se poate intra – cred că școala nu își face reclamă foarte bună, pentru că (încă) nu este competiție pe măsura calității educației.
Alte variante
Alte locuri de luat în calcul, cel puțin prin zona asta, sunt:
Nu pot spune prea multe despre fiecare. Știu doar că MediaLab și Umeå sunt gratuite, la fel ca Malmö, iar CIID va fi cu plată de anul viitor, dar la CIID vin să țină workshopuri tot felul de vedete din industrie, e foarte greu de intrat și are studenți destul de tari.
Costuri
Cum spuneam, învățământul în sine în Malmö e gratuit, și tot ce trebuie să faci e să te întreții. Bine, asta nu e deloc ușor dacă nu ai niște bani puși deoparte sau de la cine să împrumuți. Mai ales că programul e așa de intens că mai greu ai timp de altceva.
Viața e destul de scumpă, dar puțin mai ieftină decât Copenhaga și decât Helsinki. O chirie, dacă găsești, găsești undeva pe la 300,350E, și de transport te poți descurca folosind o bicicletă, sau cu un abonament de autobuz, care e cred vreo 40E. Mâncare se găsește destul de bine, că sunt destui imigranți care vând mai ieftin și foarte divers.Nu pot să vă spun un preț la lună, că depinde de persoană. O bere e pe la 4E în bar. (moneda națională e coroana, SEK, dar eu am pus prețurile în Euro din ușurință).
Viața în Malmö
Un lucru mai urât e vremea. Iarna e gri și plouă tot timpul (nu, nu e frig), și vântul bate tare pe tot parcursul anului. Vara în schimb e frumoasă, și, ca peste tot în nord, îi scoate pe toți afară din case și face o atmosferă destul de faină.
Mie Malmö ca oraș mi-a plăcut foarte mult de la început, și încă nu mi-am schimbat părerea. Îmi aduce aminte un pic de Iași pe alocuri, doar că e mai fain, ca să fiu sincer. Are și oraș vechi, și canale, și multe parcuri, și mare, și o zonă nouă, ecologică…Și e peste drum de Copenhaga, care e încă și mai fain poate…
Orașul e foarte internațional (bine, asta include mulți imigranți din zone de război, ceva segregare și ceva tensiuni inter-etnice), majoritatea oamenilor vorbesc engleză fluent, și suedeza, deși sună urât, nu e chiar foarte greu de învățat.
Cam asta e despre master și despre Malmö, sper că am spus ce era mai important de spus. Pentru cine mai are întrebări, să le pună aici la comentarii, ca să poată beneficia și alții de răspunsuri.
Noroc!
Am primit un link la ADOR, care cică e un concurs de publicitate și altele (printre care design) de la noi.
Am mers și eu pe sit. Pe lângă o ierarhie vizuală haotică, text vertical și niște gifuri transparente care dădeau un aspect foarte neîngrijit paginii principale, am dat și de cireașa de pe tort:
Da, ați ghicit, e galben pe alb, și vă dați seama că imediat m-a dus cu gândul la spotul ăla genial pentru Marcă Înregistrată (pe care din păcate nu-l mai găsesc nicăieri – apreciez un link). Pentru cei care nu știu, în spot făceau mișto exact de cineva care folosise galben pe alb (sau alb pe galben) într-un panou publicitar. Repet, ăsta e situl unui concurs care dă premii pentru publicitate, comunicare și design. Sper că nu sunt singurul care vede ironia…
Sunt de-acuma vreo doi ani jumate de când sunt prin țări străine. Vorbesc engleză mai tot timpul, și cunosc multe persoane (mai ales printre designeri) care mă cunosc doar în varianta englezească.
Deși îmi place să scriu în română și mă face cumva să mă simt mai aproape de casă, cred că a cam venit timpul (a venit demult) să încep să scriu și în engleză câte ceva. Am făcut un blog nou pentru asta, ca să nu amestec brânza cu magiunul, și am să scriu acolo cam aproape tot ce ține de design. Restul în continuare aici. Și probabil am să anunț și aici cumva când scriu ceva acolo.
Primul articol de acolo e despre un proiect pe care tocmai l-am terminat (sau de-abia l-am început, depinde). Se cheamă SocioSwitch.
Pentru cei interesaţi cu ce mi-am ocupat recent 10 luni din viaţă (viaţa “profesională”, mă refer):
Ne-am jucat destul de mult cu jucărica asta înainte să o facem publică, şi pot să spun că e chiar fain după ceva timp dacă ai ceva prieteni în listă. Partea mai dificilă e să ai un telefon Nokia gen N95 şi internet nelimitat pe el (face ceva trafic, şi probabil nu e o idee bună să plăteşti la Mb). Altfel, se poate folosi şi pe web (partea la care am lucrat eu), şi chiar vă invit să încercaţi.
Aştept păreri legate de Friend View, şi nu vă sfiiţi să criticaţi, mai ales că nu eu am luat deciziile de design Pot transmite păreri mai departe în schimb.
Puteţi să lăsaţi păreri şi direct la Nokia.
Apropo, pe mine ar trebui să mă puteţi găsi după “Sebi” sau după “stauciuc”.
Salut, am sa scriu pe scurt:
Aici la scoala avem acuma de facut un proiect legat de cultura diferitelor tari, printre care Romania (fiecare cu tara lui). Rezultatele proiectului vor fi expuse la Form Design Center, aici in Malmo. Eu acuma as avea nevoie de ceva ajutor, de doua feluri:
1. Poze despre Romania si romani – joi trebuie sa fac o scurta prezentare despre Romania, mai exact despre diverse parti ale culturii noastre. M-am gandit eu la diverse teme, dar acuma partea mai dificila e de gasit poze relevante. Daca cineva are sau stie unde sa gaseasca poze relevante, ar fi de mare ajutor. Temele ar fi cam astea (in ordine aleatorie): obiceiuri si traditii, mancare, muzica, coruptie, saracie, diferenta de clase, migratie, tigani, discriminare, ‘sange’ si influente – latin, balcanic, comunism, oameni si personalitate, media (tv), sport, familie, oras, sat, religie.Puteti adauga orice vi se pare relevant pentru cultura noastra si nu am pus eu aici. Orice poza care are legatura mi-ar fi de mare ajutor, pentru ca as putea prezenta o imagine mai diversificate a culturii noastre, pe care sa o avem apoi ca punct de plecare pentru proiect.
Nota: cum spuneam, prezentarea e joi, deci pozele ar fi folositoare doar pana miercuri seara – partea asta e destul de urgenta. (partea buna e ca si o poza buna de la cate o persoana ar fi foarte binevenita)
2. Voluntari. Treaba voluntarilor e destul de simpla, dar interesanta si foarte importanta in acelasi timp: intr-o zi sau doua vor trebui sa ne ajute sa surprindem mai in detaliu o anumita parte a culturii noastre. Asta cel mai probabil o sa insemne sa aiba o camera digitala si sa faca niste poze la diferite lucruri indiferite momente, sau sa inregistreze intr-un fel sau altul diferite chestii din viata de zi cu zi – nu stim inca detalii exacte, dar ne intereseaza deocamdata sa stim cine ar fi disponibil, ca sa putem planifica in continuare.
Astept voluntari, impreuna cu sugestii de ce as putea oferi ca rasplata. Deocamdata m-am gandit sa scriem undeva langa obiectul expus numele voluntarilor care ne-au ajutat cu proiectul. O alta rasplata, normal, ar putea fi considerata simpla contributie la ceva care ne reprezinta cultura. Dar astept si alte sugestii.
Daca puteti ajuta, scrieti va rog comentarii aici sau scrieti-mi direct la stauciuc la gmail punct com.
Am fost puţin pe-acasă recent (pentru nunta Adelinei) şi am văzut în Bucureşti un poster mare cât un bloc cu un magazin care îşi făcea reclamă la preţuri “explozive”:
…sau, după cum înţeleg eu, “Hai să ne încordăm să vedem cine are preţurile mai mari”. Şi te mai pun şi să le compari după aia.
Vorba soră-mii: “Aici orice e posibil”.
Tocmai ce-am citit articolul băieţilor ăştia de la MIT şi nu m-am putut abţine să vă spun şi vouă. Via WorldChanging.
A venit şi vremea răspunsului la ghicitoarea din articolul precedent.
Era vorba despre designul unui buletinul de vot de la alegerile prezidenţiale din U.S. în 2000. Designul în cauză arăta cam aşa:
Designul are mai multe probleme, dar problema principală e alinierea incorectă a căsuţelor candidaţilor cu opţiunea de vot corespunzătoare. Deşi săgeţile indică opţiunea corectă pentru fiecare set de 2 candidaţi, alinierea greşită a rândurilor, împreună cu aşezarea pe 2 coloane, crează confuzie. Poate unii dintre noi cu minţile mai luminate am fi înţeles designul şi votat corect, dar să nu uităm că votul într-o democraţie e teoretic universal, deci ar trebui să fie perfect accesibil şi celor mai slabi de minte.
O soluţie mult mai bună (pe care am găsit-o tot în carte) ar fi fost asta:
Acuma, partea interesantă e alta: dacă ne uităm din nou la prima variantă, observăm că principalii candidaţi, Bush şi Gore, sunt la numerele 3, respectiv 5. Între ei, la numărul 4, e un anonim, Pat Buchanan. Să zicem că sunt un om care nu a înţeles subtilităţile acestui design inteligent şi nu a observat că există şi o a doua coloană. Să zicem că tot ce mă interesează e să îl votez ori pe Bush, ori pe Gore, şi mă uit doar după ei în listă. În cazul ăsta, nu prea aş şti care e treaba cu bulina a doua de sus (nr. 4)
. Aş putea presupune că fiecare 2 candidaţi au 2 buline, şi că bulina a 2-a e deci pt Dick Cheney. Sau aş putea presupune că buletinul a fost printat puţin greşit, şi că prima bulină e pt Bush şi Cheney, iar a 2-a pt. Gore şi Lieberman. Oricum ar fi, sunt ceva şanse ca Buchanan, candidatul de la numărul 4, să fi primit ceva voturi pe care nu le merită. Şi asta chiar s-a întâmplat, după cum spune cartea: Buchanan a primit mult mai multe voturi decât te-ai fi putut aştepta din sondaje.
Asta ce înseamnă? Datorită designului buletinului, Buchanan a luat voturi pe nedrept ori de la Bush, ori de la Gore, ori de la amândoi. Hai să presupunem că le-a luat de la Gore (mie aşa mi se pare mai probabil, de altfel). Şi hai să ne amintim cât de strânse au fost alegerile în 2000 în America… Lumea ar fi fost puţin altfel cu 8 ani de Gore în loc de 8 ani de Bush, nu?
Designul contează.
Pentru găzduire web de la oameni cu bun simț, recomand
You are currently browsing the archives for the Design diverse category.