Despre viaţă şi interacţiune

Din când în când mai dă mail lumea să întrebe cum e la master în Malmö, dacă să se înscrie, dacă se merită, dacă se poate, dacă e fain etc. M-am gândit că ar fi timpul să scriu și pe aici despre asta, ca să îmi fie mai ușor să răspund la mailurile respective.Așadar, pentru cei care nu știu, urmez un master de Interaction Design (Proiectarea Interacțiunii, să zicem) la School of Arts and Communication, Malmö University, Suedia. Și am să spun de la început:  e impecabil! E pur și simplu la un alt nivel decât orice aș fi putut găsi la noi (nu că ar exista ceva asemănător la noi). Părerea mea, e printre cele mai bune astfel de programe din lume. Și partea cea mai bună, e gratuit! Și poate chiar și mai frumos, nu e imposibil de intrat! (doar eu sunt aici, nu?)

Dar hai să o iau pe rând…

Oameni

Photo: Rob Nero

Asta e poate partea cea mai importantă. Am fost în jur de 16 studenți în program, din aproximativ 10 țări (Germania, U.S., India, Australia, Africa de Sud etc.), cu fel de fel de background-uri (Interaction Design, HCI, Graphic Design, Computer Science etc.). Am avut o grămadă de învățat unul de la altul, atât pe partea strict profesională, cât și pe partea de lucru în echipă. Am fost destul de uniți în general și ne-am și distrat fain împreună.

Relația student-profesor a fost și ea altfel decât poate m-aș fi așteptat pe acasă. Distanța dintre profesori și studenți era practic inexistentă. Profesorii erau acolo ca și mentori: să ne ghideze, să ne ajute când ne poticneam și să ne dea feedback pe parcurs și la sfârșitul proiectelor. Și aproape toți ne-au câștigat respectul prin ce știau și cum se purtau, și nu prin forță sau titulatură. Dacă aș avea un lucru să le reproșez, ar fi că au fost cam blânzi câteodată, și nu ne-au dat o critică mai puternică și mai clară (de genul “ai greșit aici, aici și aici”, sau “asta e nașpa”). Dar normal, orice critică ai la adresa profesorilor, o poți spune la sfârșitul fiecărui proiect, pentru că ei încearcă într-una să îmbunătățească programul…

Programul: structură

Programul e orientat pe proiecte, și nu pe cursuri și seminarii. Ce înseamnă asta? Înseamnă că în primul an am avut cam 7 proiecte în total, fiecare în jur de 1-2 luni, aproape fiecare cu legături puternice la lumea reală. Ultimul proiect din an e individual și la liberă alegere, în rest toate sunt proiecte de echipă, cu 3 sau 4 oameni într-o echipă.

La începutul sau pe parcursul fiecărui proiect, se țin vreo 2 prezentări (astea ar fi cursurile), prin care se introduc concepte sau tehnici noi, ce trebuie folosite pe parcursul proiectului sau în raportul de final de proiect. Ce nu încape în prezentări, mai avem de citit prin ceva articole sau capitole de carte. Se mai țin și întâlniri organizatorice când e cazul (fiind proiecte cu lumea reală), și fiecare echipă are la dispoziție un anumit timp cu profesorii pentru sfaturi și consultații.

În funcție de proiect, există un număr de prezentări intermediare pe parcurs, în care fiecare echipă arată unde a ajuns și primește feedback de la ceilalți studenți și profesori. Proiectul se termină cu o prezentare finală și un raport scris, pentru care se primește din nou feedback.

A, poate vă întrebați de note: singurul proiect notat este cel individual de la sfârșit (și proiectul de licență din anul doi, normal). Proiectele de echipă sunt Pass or Fail. A, și în principiu nu nota te motivează, ci faptul că vrei să le arăți ceilorlalți ce îți poate pielicica (competiția, mai exact).

Proiectele sunt foarte intense, și în general echipele se întâlnesc la școală în fiecare zi și lucrează 6-7-8 ore (asta în medie; s-au petrecut și nopți la școală pe la sfârșit de proiect, dar se mai întâlnesc și zile libere). A, apropos, dacă nu îți place ceea ce faci acolo, sau mergi doar pentru diplomă, sau nu ești pregătit(ă) să dai ce ai mai bun, e clar că nu ai înțeles toată ideea, și ar fi mai bine să nu mergi deloc

Programul: conținut

Așa, vorbind de ce se face acolo…Exemple de proiecte pe care le-am avut de făcut:

• Remind Me: de conceput un artifact digital care te ajută să îți amintești mai ușor lucrurile “de făcut”  în viața de zi cu zi. Vezi Memory Exerciser
• Digital Culture: o expoziție creată de clasa noastră pentru Form Design Center în Malmö. Să se creeze un artifact digital care să fie aplicabil într-o anumită cultură și să comunice o bucățică din acea cultură. Vezi Wedding Envelope.
• Mass media and interactive media: pentru un eveniment radio și tv desfășurat în Malmö cu scopul de a atrage atenția la și a strânge bani pentru problema imigranților, să se creeze instalații publice care să contribuie la scopurile campaniei. Vezi Lucky Stories. 
• Critical Design: scop – un design care să pună o întrebare și să facă oamenii să caute răspuns (greu de explicat); tema – being In or Out society; rezultat final – excursie și expoziție în Turcia, pentru cei ai căror proiecte au fost selecționate pentru sponsorizare și care erau interesați. Vezi SocioSwitch.
• Proiect individual: liberă alegere. Vezi Library, Kids and the Internet

Clădirea și facilități

Clădirea în care am fost în primul an era cam urâțică pe dinafară, dar superbă pe dinăuntru: lumină naturală multă, culori calde, creativitate. Din păcate, anul ăsta ne mutăm într-o clădire nouă, și probabil va fi un haos total, asta pe lângă că nu o să fie așa fain ca înainte. Dar asta e, sper să fie ok.

Facilitățile vor rămâne aceleași: laboratoare de calculatoare, laboratorul Mechatronics (unde se învață despre Arduino și alte jucării din astea) și atelierul de protototipuri (unde un nene foarte de treabă te ajută să dai formă la orice nebunii îți trec prin cap). Mai sunt și studio-uri audio-video și alte din astea, dar nu prea am avuteu treabă cu ele. Oricum, orice echipamente electronice și orice materiale am avut nevoie pentru proiecte, ori le-am găsit la școală, ori le-am cumpărat și școala a plătit pentru ele.

Dacă tot ești acolo…

Dacă tot ești acolo, primești ca bonus o grămadă de oportunități prin simplul fapt că…ești acolo. Cursuri de design extra dacă vrei și ai timp; oameni de la companii, pe care îi cunoști ori pe la școală, ori pe la expoziții, ori pe la diverse evenimente; studenți verișori de la CIID din Copenhaga…Eu am primit și cireașa de pe tort: anul trecut am fost voluntar  la conferința Sustainable Innovation 2008 (unde voluntar = poți participa aproape la ce prezentare vrei), și anul ăsta la Business to Buttons, unde am stat de vorbă cu oameni ca Skott Berkun, Garr Reynolds și Dave Malouf (doar pentru cunoscători).

Admiterea
Despre cum se aplică găsiți aici. În principiu se aplică jumate prin sistemul central (cu o parte din acte), și jumate direct la facultate (cu lucrarea practică). Lucrarea practică e cheia, pentru că dacă aia e bună și acceptată, restul formalităților se rezolvă într-un fel sau altul (chiar și dacă sistemul central face probleme, și chiar și dacă aplici târziu). Și cu puțin efort, curaj și creativitate, eu zic că se poate intra – cred că școala nu își face reclamă foarte bună, pentru că (încă) nu este competiție pe măsura calității educației.

Alte variante

Alte locuri de luat în calcul, cel puțin prin zona asta, sunt:

• MediaLab, în Helsinki
• Umeå Institute of Design
• Copenhagen Institute of Interaction Design (CIID)

Nu pot spune prea multe despre fiecare. Știu doar că MediaLab și Umeå sunt gratuite, la fel ca Malmö, iar CIID va fi cu plată de anul viitor, dar la CIID vin să țină workshopuri tot felul de vedete din industrie, e foarte greu de intrat și are studenți destul de tari.

Costuri

Cum spuneam, învățământul în sine în Malmö e gratuit, și tot ce trebuie să faci e să te întreții. Bine, asta nu e deloc ușor dacă nu ai niște bani puși deoparte sau de la cine să împrumuți. Mai ales că programul e așa de intens că mai greu ai timp de altceva.

Viața e destul de scumpă, dar puțin mai ieftină decât Copenhaga și decât Helsinki. O chirie, dacă găsești, găsești undeva pe la 300,350E, și de transport te poți descurca folosind o bicicletă, sau cu un abonament de autobuz, care e cred vreo 40E. Mâncare se găsește destul de bine, că sunt destui imigranți care vând mai ieftin și foarte divers.Nu pot să vă spun un preț la lună, că depinde de persoană. O bere e pe la 4E în bar. (moneda națională e coroana, SEK, dar eu am pus prețurile în Euro din ușurință).

Viața în Malmö

Un lucru mai urât e vremea. Iarna e gri și plouă tot timpul (nu, nu e frig), și vântul bate tare pe tot parcursul anului. Vara în schimb e frumoasă, și, ca peste tot în nord, îi scoate pe toți afară din case și face o atmosferă destul de faină.

Mie Malmö ca oraș mi-a plăcut foarte mult de la început, și încă nu mi-am schimbat părerea. Îmi aduce aminte un pic de Iași pe alocuri, doar că e mai fain, ca să fiu sincer. Are și oraș vechi, și canale, și multe parcuri, și mare, și o zonă nouă, ecologică…Și e peste drum de Copenhaga, care e încă și mai fain poate…

Orașul e foarte internațional (bine, asta include mulți imigranți din zone de război, ceva segregare și ceva tensiuni inter-etnice), majoritatea oamenilor vorbesc engleză fluent, și suedeza, deși sună urât, nu e chiar foarte greu de învățat.

Cam asta e despre master și despre Malmö, sper că am spus ce era mai important de spus. Pentru cine mai are întrebări, să le pună aici la comentarii, ca să poată beneficia și alții de răspunsuri.

Noroc!