Despre viaţă şi interacţiune

Sunt de-acuma vreo doi ani jumate de când sunt prin țări străine. Vorbesc engleză mai tot timpul, și cunosc multe persoane (mai ales printre designeri) care mă cunosc doar în varianta englezească.

Deși îmi place să scriu în română și mă face cumva să mă simt mai aproape de casă, cred că a cam venit timpul (a venit demult) să încep să scriu și în engleză câte ceva. Am făcut un blog nou pentru asta, ca să nu amestec brânza cu magiunul, și am să scriu acolo cam aproape tot ce ține de design. Restul în continuare aici. Și probabil am să anunț și aici cumva când scriu ceva acolo.

Primul articol de acolo e despre un proiect pe care tocmai l-am terminat (sau de-abia l-am început, depinde). Se cheamă SocioSwitch.

Weekendul trecut am dat din întâmplare peste un protest anti-Israel care se întâmpla pe aici prin Malmö. Am făcut niște poze, pentru cei interesați.

P.S. A, era să uit să spun: partea cea mai interesantă pentru mine a fost să văd multe steaguri roșii cu Partidul Comunist Suedez. Pe mine personal mă cam sperie un pic când văd din astea, ca să fiu sincer. Dar bănuiesc (sper) că la ei definiția de Partid Comunist e puțin diferită decât la noi…

Există un lucru despre care blogerii și cititorii par să aibă concepții total diferite: comentariile. Țin minte asta de pe vremea când mai scriam și eu pe aici, și recent mi-a fost confirmat de persoane cu care am mai discutat.

Deci hai să facem lucrurile clare. Dragi cititori, comentariile sunt ca drogurile pentru blogeri: când le primesc, sunt în al nouălea cer, când nu, intră în depresie. Când un blogger vede ceva comentarii adunate la un post, deja parcă îi vin idei pentru următorul și abia așteaptă să îl scrie. Când vede 0 comentarii în fiecare zi, probabil începe să se întrebe dacă nu cumva are treburi mai bune de făcut. Nu, o linie pe chat sau un mail în care scrieți ce mult v-a plăcut ultimul articol nu e același lucru. E frumos, și arată că măcar vă pasă și de autor, dar nu e același lucru.

Acuma, dacă nu vă place ce scrie cineva, bineînțeles că puteți să nu lăsați nimic, ba mai mult, e indicat să nu citiți nici articolul următor, pentru că e probabil o pierdere de timp și pentru voi și pentru el.  Sau, dacă vă e prieten și știți că poate mai bine, un comentariu negativ e de 10 ori mai apreciat decât niciun comentariu.

Dar dacă ce ați citit are în vreun orișicare fel relevanță pentru viața voastră, sau v-a făcut să zâmbiți, sau v-a pus pe gânduri, probabil ar fi frumos să lăsați acolo un semn de recunoștință. Pentru că dacă nu lăsați, s-ar putea să nu mai existe un următor articol.