Despre viaţă şi interacţiune

Mi se întâmplă uneori să mă grăbesc la judecat un produs (sit/ aplicaţie/ dispozitiv/ sistem) şi eventual să trag concluzii greşite. Şi am observat că sunt şi mulţi alţii care fac la fel. Am citit de destule ori pe bloguri comentarii de genul: “ce naşpa e sigla asta”, “nu e intuitivă aplicaţia”, “situl ăsta nu prea ţi-a reuşit”, “e varză, frate!” sau “e super-mişto”.

Atâta timp cât comentariile vin de la utilizatori obişnuiţi, totul e în regulă. Oricine are dreptul la o părere, şi dacă utilizatorii fac parte din “publicul ţintă”, cu atât mai bine: designerul poate folosi acest feedback preţios pentru a încerca să afle ce e bine şi ce rău la produsul construit.

Dar când vin de la alţi designeri sau “specialişti” în grafică, web, interacţiune sau utilizabilitate, comentariile în genul de mai sus nu au (sau nu ar trebui să aibă) nici o valoare. Sunt, în cel mai bun caz, destructive, iar în cel mai bun, inutile.

Sunt multe lucruri de luat în seamă când evaluăm un rezultat al unui coleg de breaslă. Dintre ele aş menţiona: utilizatorul final, cu nevoi, scopuri şi caracteristici specifice; modelul afacerii pentru care e realizat produsul; imaginea care se doreşte a fi transmisă de către o companie; raportul dintre resursele disponibile şi valoarea adusă clientului sau utilizatorului; şi altele…

Poate cel mai important de reţinut e un lucru evident în aparenţă, dar destul de greu de conştientizat: s-ar putea ca produsul să nu îmi fie destinat mie; s-ar putea ca produsul să fie şi intuitiv, şi atractiv, şi important şi tot aşa doar pentru un anume grup de utilizatori sau doar în anumite situaţii. S-ar putea ca asta să fie tot ce îi trebuie produsului ca să aibă succes. Şi atunci s-ar putea să se demonstreze că părerea mea nu are nici o valoare.

Poate e greu la început, dar dacă vrem să avem păreri constructive, cred că cel puţin noi, designerii, ar trebui să începem să ne punem altfel de întrebări când evaluăm un produs. Întrebări de genul: oare cui îi e destinat? Oare se adresează cui trebuie? Oare transmite mesajul dorit? Oare i s-au făcut teste de “usability”? Eventual cu utilizatori din publicul ţintă? Oare place cui trebuie? Oare are rezultate?

Şi atunci poate vom putea să construim mai multe comentarii în forma: “Cred că [...], pentru că [...]“, şi “Eu poate aş fi încercat [x] pentru a îmbunătăţi [y]“.

Acum câteva zile m-am trezit pe lângă nişte skateboarderi, cu o jumătate de oră liberă şi camera Loredanei la mine. Am pus nişte poze pe Picasa, pentru cei interesaţi.

IxDA, sau Interaction Design Association, e o mână de [o mie şi ceva] de oameni interesaţi de..designul de interacţiune. Sau designul de comportament, sau designul timpului, cum a mai fost numit.

Cel mai valoros produs al asociaţiei de până acum a fost, probabil, lista de discuţii (listă de e-mailuri). Am învăţat foarte multe de pe lista asta, şi sunt mult mai multe de învăţat decât aş avea timp. Dacă e cineva pe acolo interesat cam de ce sunt interesat eu, i-o recomand cu căldură.

Acum o săptămână, IxDa a lansat noul Beta. Toate discuţiile pot fi găsite acum acolo, puse frumos pe categorii şi (de acum încolo) marcate cu tag-uri (cuvinte cheie). Dacă eşti interesat de User eXperience în general, sau de profesii înrudite, ca Usability şi HCI, sau de metode de lucru, unelte, discuţii despre profesie, joburi şi altele, aruncă o privire.

Dacă e prea mult de citit, nici o grijă. Am să încerc să mai scriu şi eu pe aici chestii interesante