În Ianuarie 2006 Novell a lansat, în cadrul sistemului de operare SUSE Linux 10.1, noua arhitectură XGL, şi împreună cu ea, Compiz, unul din primele window manager-e capabile să folosească avantajele OpenGL.
Compiz are o serie de plugin-uri interesante, printre care: Cube, Rotate, Fade, Water, Zoom, Switcher, Wobbly etc. Toate pot fi văzute la treabă în acest filmuleţ:
Cum, nu ţi-ai făcut poză cu ursul? E super-tare, frate, chiar nu ţi-ai făcut încă? Musai să mergi să-ţi faci. În Sinaia, când să urci spre Peleş, aşa, stă nenea cu ursul şi te aşteaptă. Dai un ban, da ştii că-ţi face. Poză cu ursul adică.
..Fii turist adevărat! Nu te uita la bietul animal prins în lanţuri cum dă din cap a deznădejde, fără să înţeleagă nimic din ce i se întâmplă. Dă banul şi fă-ţi poză…Dacă nenea o să aibă succes, poate data viitoare aduce şi o ursoaică, cu fustiţă, şi îi pune pe amândoi să danseze pentru tine. Bine, puiul lor o să moară singur prin pădure, dar asta e mai puţin important dacă tu eşti mulţumit de poza super-bestială pe care tocmai ţi-ai făcut-o.
…Da, am fost şi noi în Sinaia. Nu ne-am făcut poză cu ursul, dar ne-a fost un pic milă de el. Cred că îi era cald, săracul. Şi oricât de fioros şi periculos o fi când nu e în lanţuri, parcă mai bine i-ar sta prin pădure, umblând după miere sau ceva…
Notă: citiţi doar dacă mă cunoaşteţi cât de cât 
Gata, plec! Au venit şi actele, doar viza mai trebuie de-acuma. Şi pe 4-5 septembrie probabil am să fiu în Finlanda, mai exact Helsinki. Da, treaba aia cu AIESECUL, poate v-am mai spus. Un job pe la o firmă de traininguri. Ca să nu spun sclav pentru Microsoft…
Da, o să fie frig iarna..Şi nu, n-am să beau vodcă finlandeză. Dar am auzit că au o tradiţie cu saunele 
. În rest, mai vedem noi ce găsim acolo. Sper că o să fie bine. Cel puţin interesant sigur o să fie.
Aşa că..poate ne mai vedem la o bere, un suc sau un munte vara asta..Pentru că după aia nu ne mai vedem o vreme.
…Nu de alta, dar n-aş vrea să mă apuce dorul de acasă prea repede..Am auzit că iarna sunt multe sinucideri pe acolo..
Cam asta e..Ne mai auzim.
Acum ceva vreme am ajuns şi eu întâmplător pe nike.com, şi de acolo unde era oare să merg dacă nu la Nike Basketball? Acum a venit vremea să povestesc şi altora despre ce e pe acolo…
La fel ca mai toate reclamele Nike, poţi vedea liniştit Nike Basketball numai de plăcere. La urmă, dacă ai şi bani să cumperi, e şi mai bine.
Bănuiesc că asta a fost şi ideea pe care a fost construit situl, şi…a fost o idee bună. Experienţa utilizator e la ea acasă pe Nike Basketball, aşa cum ar trebui să fie pe orice sit bun de comerţ electronic. Faptul că Nike vinde în primul rând brand şi mai apoi produse este demonstrat din nou, dacă mai era nevoie. Prezentare de excepţie, efecte speciale, ritm, atmosferă şi mult baschet. Zeci de jucători, toţi încălţaţi (ghiciţi cu ce), din când în când un buton discret de Buy. Când ai terminat cu distracţia, poţi merge şi în Product Room, unde prezentarea e mai ceva ca într-un magazin adevărat.
Interacţiunea discretă şi transparentă completează experienţa utilizator. Mi-a plăcut în special meniul retractabil din zona prezentării produsului Zoom Lebron 3 (eu cel puţin aşa am dat peste respectivul meniu). Meniul apare, îţi arată repede şi frumos ce are de oferit, şi apoi se retrage cuminte în partea de dreapta-jos. “Când ai nevoie de mine, aici mă găseşti”, pare să spună…
În continuare, vă las să vedeţi singuri…Experienţa utilizator nu poate fi povestită
Voiam de mult să îmi strig şi eu părerea în legătură cu CFR, situl lor şi consideraţia deosebită pe care CFR o are pentru călători. Acum am găsit ocazia.
Pentru că sunt multe de spus şi oricum n-am cum să le acopăr pe toate, am să încep repede cu..flash-ăraia de index. Ca mulţi oameni din România care s-au trezit dintr-o dată pe web şi eventual cu Flash-ul în braţe, cei de la CFR nu ştiu încă faptul că o calitate foarte importantă a unui sit de interes public este accesibilitatea. Aşadar pagina de start constă într-un Object mare şi lat, fără alternative text sau alte detalii de genul ăsta. Ai Flash şi ochi, bine. Nu, nu. De altfel, într-un mod interesant, conţinutul paginii de index există şi în mod text…într-un comentariu în cadrul html-ului. Bineînţeles, comentariile nu sunt citite de reader-e…Şi nici de browsere în mod text, evident. Dar dacă băieţii de la CFR se oboseau să-l ia frumos de acolo, să pună nişte linkuri pe el şi îl trânteau în tag-ul Object, pe la urmă, aşa…gata, aveam alternativă text la pagina de index.
Realizarea efectivă a flash-ului de index mi se pare ok. Animaţiile sunt discrete, pagina prezintă secţiunile principale ale companiei, cu scurte introduceri şi linkuri de acces către fiecare. Linkul către Mersul Trenurilor, cel mai important link al paginii, ocupă un loc binemeritat în centrul de interes al paginii.
Mai spunem doar că titlul paginii de index este…ei bine, „index”; nu mai spunem nimic de secţiunile mai puţin importante (cum ar fi prezentarea companiei), şi mergem direct la Mersul Trenurilor.
Pe prima pagină ne întâmpină o serie de informaţii mai puţin importante în centru, cum ar fi Scurt istoric, Organizarea actuala, Proiecte strategice, şi, din fericire, căsuţele text pe care le căutam noi, cu Data, Plecare, Destinatie, Via, în stânga. Mi s-ar fi părut normal ca facilităţile de căutare să ocupe partea centrală, fiind punctul de interes al acestei pagini. Dar e important că sunt acolo, şi disponibile imediat.
Ok, am scris staţiile de plecare şi sosire, Iaşi şi Botoşani. M-aş fi aşteptat acum la o pagină cu rezultate, dar sunt trimis către o pagină intermediară, în care sistemul îmi spune cam ce staţii a găsit el cu numele date de mine, şi eu trebuie să le aleg pe cele dorite. Bineînţeles, staţiile găsite sunt Iaşi şi Botoşani, deci pentru mine această pagină e total inutilă…Singurul ei scop e să îmi consume un click în plus. Am încercat şi Iaşi cu Bucureşti, de curiozitate. Pentru Bucureşti mi-a găsit, e drept, mai multe staţii. Cea selectată „default” e Bucureşti Băneasa, care de altfel nu returnează nimic la căutare. Noroc că am auzit eu că Bucureşti Nord e mai importantă pe acolo, altfel ar fi trebuit să merg la ghici pe fiecare până găseam ce îmi trebuie. Deci m-am înşelat: pagina asta are şi ea rostul ei: să testeze dacă ştiu totuşi suficient despre mersul trenurilor încât să merit să merg mai departe, să îmi limiteze posibilităţile de căutare, să îmi consume timp şi energie…
Paranteză:
Kayak a rezolvat destul de bine această problemă a împăcării userului cu baza de date. Un sistem de auto-complete bazat pe AJAX…nu-i rău.Poate cândva o să vedem şi pe CFR aşa ceva.
Dar să revenim la oile noastre. Sau cu picioarele pe pământ. Mai sunt pe pagina asta intermediară nişte filtre de aplicat căutării. Filtrele de dată şi oră eu personal le-am folosit ocazional, restul filtrelor nu le-am folosit absolut niciodată. Probabil sunt acolo din simplul motiv că „dacă se poate, de ce să nu facem?”. Mai spunem că la Tren impus sosire şi Tren impus plecare nu sunt date nici un fel de indicaţii ajutătoare despre ce ar trebui scris acolo…Mi-am încercat norocul, am scris „Personal”. Am primit aceleaşi rezultate. Nu-i nimic, bine că n-a crăpat.
Oricum, de reţinut că sunt doar două locuri potrivite de aplicare a filtrelor: căutarea avansată şi pagina de rezultate. Căutarea simplă poate accepta cel mult un filtru – două, dacă sunt chiar foarte importante. De asta se cheamă căutare simplă. Între căutarea simplă şi pagina de rezultate nu ar trebui să mai fie nimic. Căutarea e o pagină, rezultatele sunt pe pagina imediat următoare. E foarte simplu…
De bine de rău, am ajuns şi la pagina cu rezultate. Modul de prezentare a rezultatelor este, de ce să nu recunoaştem, unul bine realizat. Găsim cam tot ce ne trebuie despre fiecare traseu în parte: Rang (Personal / Accelerat etc), program detaliat cu opriri în fiecare staţie, plecare, sosire, durată, distanţă şi restricţii. Simbolurile folosite sunt sugestive şi sunt şi explicate în partea de jos a paginii.
Ok, să zicem că rezultatele ne-au împăcat şi ne-au făcut să uităm de acea pagină intermediară. La urma urmei, mersul trenurilor este, de ce să nu recunoaştem, un sit foarte util pentru fiecare dintre noi. Aici găsim, totuşi, tot ce ne trebuie să ştim ca să putem ajunge dintr-un loc în altul în România…nu? Ei bine, nu chiar…Am căutat şi eu un tren de la Iaşi la Borşa, de exemplu. Sistemul a răspuns, sigur pe el şi atotştiutor: „Nu există rute”. Ciudat, pentru că eu am fost la Borşa anul treut…Cu legături aiurea, e drept, dar am fost. (formularea corectă ar fi fost deci „Nu am fost în stare să găsesc rute”, pentru că rute există…) …Probabil sistemul găseşte ceva doar la căutări de tipul mură-n-gură. Dar nu-i nimic. Atâta pot, atâta fac…
Haideţi să vă spun ce-am mai făcut…Sunt de-acum vreo două săptămâni de când am început să lucrez la un proiect..ca developer. Un experiment interesant pentru mine (..cu alte cuvinte voiam să fac şi eu un ban).
Cum merge? Foarte bine. În prima zi, ca orice om preocupat de user şi de interacţiune, am început să vorbesc cu clientul, să văd cam ce vrea, să mă gândesc cum ar fi mai bine…Dar după numai câteva ore de gândit şi de tot auzit celelalte tastaturi de programatori zbârnâind prin jurul meu şi vâzând că eu rămâneam serios în urmă şi că deadlineul primei zile se apropia…Am lăsat şi interacţiune şi tot şi m-am apucat de codat..Că e bine, că e rău (pentru user), nu-mi mai bat capul..Să treacă de client, că după aia nu mai e treaba mea. Şi aşa dintr-o dată viaţa mea de programator s-a simplificat ca prin minune.
Da, m-am convins personal, aşa gândeşte orice programator, chiar şi cei preocupaţi de calitatea codului şi de reuşita proiectului şi alte aceste.
..La user sigur nu se gândeşte nimeni. Cel puţin nimeni dintre programatori. Şi dacă mai pui şi un client care respinge până şi timidele propuneri de mai bine ale unui biet designer rătăcit printre coderi, pe motiv că “just fă ca în varianta veche”..Judecaţi voi la ce se ajunge..Asta la modul general, bineînţeles
Dar nici o grijă. Ducem noi proiectul la bun sfârşit. Şi apoi îmi revin eu…
Un joculeţ care pur şi simplu trebuie văzut!
..Joculeţ am spus? A, voiam să spun BumpTop Desktop, un desktop interactiv care în română se traduce “Ne jucăm cu documentele”. E pe-aproape..
Pe lângă metaforele mult mai atrăgătoare, BumpTop Desktop propune şi câteva modele noi de interacţiune.
Cât de mult succes va avea, sau cât de uşor este în realitate de folosit, încă nu ştiu. Oricum, m-aş juca un pic cu el…
De citit şi: Situl săptămînii – Intro
Situl UAIC va fi reconstruit. Era şi timpul…Noul design va fi realizat de Adi, şi aşteptăm cu nerăbdare rezultatele. Până atunci, putem să spunem câte ceva despre varianta actuală, ca să ştim de unde plecăm…
Sit realizat neprofesionist, cu un design mult sub prestigiul Universităţii şi elemente grafice statice şi animate realizate de amatori. Schema de culori a paginii principale orientată pe nuanţe de crem şi maro contrastează într-un mod neplăcut cu sigla universităţii şi cu nuanţele hyperlink-urilor. Cele 3 semne de exclamare ce urmează cuvintelor „Bine aţi venit” accentuează impresia negativă a primei vizite şi lipsa de profesionalism a realizării sitului.
Prefer să încep cu accesibilitatea, pentru că vorbim despre un sit public, şi problemele de accesibilitate găsite aici sunt…să zicem foarte greu de tolerat.
Am folosit validatorul de html de la W3.Org pentru a verifica prima pagină a sitului şi am găsit numeroase probleme (prima dintre ele fiind lipsa DOCTYPE-ului)
De exemplu, pentru marcarea titlurilor şi subtitlurilor de pagină, autorii au folosit elementele HTML font şi em, în loc de h1-h5, cum ar fi fost normal. Aparatele de citit nu vor recunoaşte acest text ca titlu sau subtitlu, prin urmare nu vor putea reda corect şi eficient conţinutul paginii (Multe astfel de sisteme enumeră mai întâi subtitlurile unei pagini, pentru ca utilizatorul să poată alege secţiunea care îl interesează)
Imaginile nu oferă conţinut echivalent pentru persoanele nevăzătoare. Aceasta este o directivă WCAG de prioritate 1 şi nerespectarea ei denotă inexistenţa oricărei intenţii de design pentru accesibilitate.
Poziţionarea bazată pe tabele este în general nerecomandată, dar neinterzisă de WCAG, care impune doar o liniarizare corectă a conţinutului pentru acest caz. Surprinzător, în ciuda numărului serios de nivele de imbricare a tabelelor, conţinutul pare să se liniarizeze corect pentru situl UAIC.
Deşi paginile se liniarizează corect, conţinutul efectiv al unei pagini este întotdeauna la urmă. Întrucât nu există o „scurtătură” către conţinut , acesta va fi citit de către sistemele ajutătoare doar după terminarea de citit a tuturor legăturilor din ambelor meniuri. Destul de enervant, bănuiesc…
Culorile alese pentru meniu afectează foarte mult lizibilitatea acestuia. Link-urile selectate curent în meniu sunt extrem de dificil de citit chiar de către o persoană fără probleme de vedere (text galben pe fundal crem). Dar şi linkurile ne-selectate prezintă probleme: contrastul cu fundalul este mult prea slab, şi unele persoane vor avea dificultăţi în citirea meniului.
De obicei se recomandă folosirea siglei / antetului unui sit drept legătură către pagina principală. Pentru UAIC, doar „Bine aţi venit!!!” trimite la pagina principală. Ţinând cont că meniul (şi implicit acest link) este vizibil tot timpul, lipsa legăturii de pe siglă nu este totuşi chiar atât de gravă. Dar merită menţionată.
La trecerea de la varianta în engleză către cea în română şi invers, utilizatorul este întotdeauna trimis către pagina principală, şi nu către cea curentă, cum ar fi corect.
La o universitate de talia UAIC, ne-am fi aşteptat să găsim şi adresa de mail a secretariatului (de exemplu) în detaliile de contact, şi nu doar pe cea a Webmasterului. Oricum, sunt date numerele de telefon, iar datele de contact sunt prezente pe orice pagină, ceea ce e bine.
Nu am înţeles folosirea denumirii de „password” în loc de „parolă” pentru formularul de înregistrare în limba Română.
Userul trebuie să „fie de acord” cu „condiţiile de mai sus”, dar controlul cu Termeni şi Condiţii, prezent mai jos de altfel, este complet gol.
Îmi place abordarea de la „Departament” şi „Rol”: Dacă opţiunea userului nu se găseşte în dropdown, poate scrie altceva în textbox. Cele două sunt despărţite de un simplu „sau”, suficient de uşor de înţeles (cel puţin pentru mine).
Deşi cam multe, câmpurile obligatorii sunt marcate, ceea ce e bine. Interesant însă ce se întâmplă când totuşi nu le completezi… Zbang: „Login!!!” (unde Zbang = Dialog modal, şi Login e câmpul necompletat)
Nu am găsit alte probleme majore de interacţiune. Situl este unul informaţional, deci interacţiunea oricum e destul de sumară (nu se putea greşi în foarte multe locuri). Forma de navigare aleasă este cea cu meniu principal arborescent în stânga şi meniu secundar în dreapta. Este o alegere suficient de potrivă, ţinând cont şi de cantitatea de informaţie de prezentat. Deşi are probleme de accesibilitate, meniul interacţionează corect, şi marchează prin culoare calea curentă (ar fi de preferat breadcrumbs, dar să ne mulţumim cu atât…)
Mă opresc aici. Prefer să nu mai desfiinţez şi designul, pentru că sunt alţii care probabil ştiu mai bine să facă asta. În rest, spor la muncă lui Adi. Sperăm să iasă cât mai bine
Voi începe azi o tradiţie (care sper să continue), ca din când în când, în mod ideal o dată pe săptămână, să aleg un sit şi să îmi spun părerea despre el.
Am să aleg situri care mi se par prea rele, sau prea bune, sau pur şi simplu interesante. Dacă aţi vrea să comentez un sit anume, spuneţi-mi, şi dacă nu sunt prea multe cereri la rând, probabil se rezolvă.
Aşa că..enjoy!
Pentru găzduire web de la oameni cu bun simț, recomand
You are currently browsing the Despre viata si interactiune weblog archives for July, 2006.